MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
CONSTANTA BUZEA
29.III.1941 (Bucuresti)
ÎN SETE POEZIA…
Sete mărită, sete fără nume,
Sete ca dorul care te desfată,
Sete de vie împrimăvărată,
Si sete de câmpie nearată.
Un simtământ ca de-nceput de lume,
Când de uscat mă simt împresurată,
Sete de măr cu seva destrămată,
Fântâni secate, cumpănă furată.
Setea de isterie si de pată
Imaginează nori pe cer, si spune
În umbra mării verde si sărată.
În sete poezia mea înoată.
Dar, dacă sunt prin sete vinovată
De plânsul si de mila bunei mume?
SUB OCHII CĂPRIOARELOR DE STÂNCĂ
Si muritor, si fraged, si cuminte,
Un căprior ne-apare înainte,
Nu stim ce vrea, stim numai că ne simte
În urma lui ca pe-un fantastic dinte.
În vremea verde, pe cărarea lungă,
Pare grăbit să scape, să ajungă
Cu neamurile lui să se împungă
Sub ochii căprioarelor de stâncă.
Va fi rănit, ori va răni – totuna,
Sfios trăind, în taina lui adâncă
Purtând în coarne soarele si luna.
Astfel încoronat, cu valul rece
Ca un narcotic, un izvor să-l plângă,
Si vânătoarea nu se mai petrece.
