TINERI AUTORI

Cătălina CADINOIU

Milesianul doarme pe lijancă

Thales stă pe lijanca pe care a murit bunicul tău, Tutov.
Masează pielea copilului cu ulei de cătină, 
iar cu degetul în albie îti spune „Ninucika, apa e totul”,  
tu stii deja că apa e mîna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară
pe care o învătăm de mici, de mici ne învată preotii cu odăjdiile ude,
si îmbrătisînd milesianul îi spui drăgăstos „Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil si nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!”

Ninucika, tu îi pui ciorapi de lînă, cimentul e rece, el te îmbracă
în cămasa de noapte, îti pune salul pe umeri si nemurirea în picioare
între timp, privirea îti cade pe cei doi sîni ai lui cu zmeură
din care mîncăm pînă ne devin buzele cotoare de Biblie.
Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă rîzînd cu copil si gît lung.
Te vede te vede te vede si te bea,
dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze
în paharul pe care-l poartă pe umeri
mai lasă un  strop
copilul nu mai plînge cînd simte miros de mamă.

Cocosatii si delfinii
Am găsit umărul desprins al preotului ce mai avea credintă
borcanele au circumferinta sculptată pentru forma Sfintei Euharistii
si pentru anumite degete care fac semnul crucii.
Am găsit Golgota reală pe scena teatrului
sfintenia nu este trecută în nomenclator,
dar sărutul pe frunte este la fel de bine plătit.
Golgota îndesată cu rochii de voal si costume de maimute o vor purta cersetorii,
cruciatii care stiu cînd s-au născut si cumpără bomboane de ziua lor
le împart mecanicilor de metrou si celor care îl joacă pe Othello
si pe Othello, sfinte părinte, îl joacă veteranii de război ciungi
dînd din cioturi ca puii de prepelită.
Poate nu în galaxia noastră, poate în galaxia sorilor siamezi
si cîinii se iubesc.
La noi delfinii rămîn dedicati familiei pînă la moarte
cămilele si delfinii
cocosatii si animatorii.
Cînd văd pisica lingîndu-si puii, mă bucur ca egiptenii în ploaie
mă bucur atît de tare încît le asez cailor de lemn valtrap din catifea mov.

Mamei mele, Liuba
Reînnoieste crengile venicului, mamă,
legile Constitutiei se rescriu pe chirpici,
cu degetele Ecaterinei dezmostenite de toti mugurii de salanet;
libertatea îsi cere plămînii curati
pentru aerul din adîncul căciulilor de astrahan,
din adîncul ochilor la care mă închin.
Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de călău.
Stăpînii polei mîncau dimineata miez de ghindă, eventual fiert cu porumb
sau prăjit în piele de somn sau copt în foaia certificatului meu de nastere.
Ochii de astrahan au strîns ghinda si în testament au lăsat crengile de stejar
pentru venicul aspru
cu care tu, mamă, stii atît de bine să-mi amintesti
că plămînii mei sînt catarge de nave esuate
în asteptarea nemaivenitelor furtuni

Cînd numele de starover începe să se strige singur
tu lasi venicul să plonjeze pe spate ca un soim fără tată
Îmi îngrijesti omoplatii ca pe două nedespărtite gorgane
în care memoriile strigă pe rînd: „Filat, Cuzma, Alexei, Stipan, Iusei, Iftei
veniti! Se răceste cnîsul”
si te miri:
de la sira spinării mele se desprinde ultima lotcă.
Glosar:
Venic – mănunchi de crengi de stejar, folosit în băile rusesti pentru masaj
Salanet – plantă cu seva sărată, specifică pămînturilor aride
Cnîs – turtă cu mărar si ceapă, prăjită în untură

Feldmaresalul cu papagal bengalez pe umăr
Să vină
feldmaresalul purtînd pe umăr papagalul bengalez
care a învătat îndemnul la luptă.
Eu am pierdut pe front cel putin zece cai
si am avut mereu doza de otravă onorabilă
pentru cazul în care, rănit mortal,
puteam fi luat prizonier.
Am tinut-o cu grijă în buzunarul vestonului
ca într-un sicriu din nuc caucazian.
Să vină, să vină
raportul este la cazarmă, picioarele în transee,
inima scîrtîind la unison cu anvergura navelor de luptă
dintr-un hangar urias.
Acum îmi antrenez rictusul de clovn, clovnul regimentului de gardă
prelegerea mea va fi cît o copită de pursînge
scrisă pe stofa veche
a pantalonilor răsuciti ca o scrisoare de sănătate.
Sabia încrustată cu ochi de cerb
am asezat-o în locul bratului pe care adormea prima iubire
retezată ca un dud pentru toate sicriele ieftine.
De singurătate, am studiat mîngîierile dansatorilor de paso doble
palmele de jder sînt o savuroasă perfidie
din care se va bea siropul de cirese fermentat
pe care vor fi sărutate chipurile urîte, îmbătrînite
la poartă e cvadriga triumfală cu care eu, cavaleristul
cu cel putin zece cai morti pe front
voi aduce feldmaresalul cu papagal bengalez pe umăr.

Nina din pahar

Firesc ar fi, Nina, ca digul să-ti aducă herghelii de cai sub unghiile negre
cînd tu îl strigi pe Maliuc.
Gemenii  caută sub nuferi grădinile  suspendate ale Semiramidei
si se întorc acasă spunînd
„Mamă, n-am găsit decît un cuib de bizam si un plaur fără ouă de lebede, ca un hadîmb!” 

Despre valuri se spun multe războaie
gemenii tăi detonează calendarele sub ape
si doar bătrînii se grăbesc să strîngă lunile
 în care au aprins sfintilor lumînări.
Gemenii tăi blonzi au uitat ziua în care balta a devenit a doua lor placentă.

Mi-e teribil de somn si tu, Nina, mi te asezi pe pleoape
cu soldurile ca o lună, de 31 de zile, împlinită.
Uneori te ridici, mă trezesc si le întind gemenilor tăi 50 mii
si un pumn de porumb pentru malanca,
un pumn de porumb pentru străzile cu santuri de mentă.
Mă înteleg în picioarele tale desculte mai bine ca într-o autobiografie.
Mergi, Nina, mergi, umple-mi paharele si străzile, umple-mă.