Theodor George CALCAN
Tropăi spre iarnă într-un singur picior
Un viitor ermetic se naste din cafeaua
Pe care am sorbit-o mai ieri
Din mîna ta.
Casa e ultima-n noaptea în care
Stă farfuria pustie
Fiindcă cred c-au ajuns la o mie
Soaptele fără de fapte
„o” sau „ei si” sau „oho”
Timpul din mie, din zece
Noi sîntem multi el e unul.
Poetul flămînd si cu capul lui Yorik
În palmă
Se-nclină
(sau ar trebui să se-nchine)
Timpul petrece încet
Tu, spune-mi unde se nasc
Corăbieri warnemünde
Sensul jalei si-al plîngerii
Iată-l
Trupul slab al Ofeliei vested
După cunoastere viu
Îsi răzbună destul de veselă
Tatăl
Segmentul de aur cu viitor de argint
Îsi anuntă încet surîzînd
Sîngele încă semantic.
De trei ori gol rămas în fata mortii
Amurgul poartă-n nor
Un sarpe vînăt
Si-n forfota plină de săbii
Se miscă o viperă verde
Si vie
Mi-aud scutul tîrziu sunînd
În noiembrie
Abdenland dansul Cetătilor Obosite
Verigă a bizantinului
Cenusiu către negru
Tot asteptînd un semn în aprilie
Gol si gretos pare timpul
Cînd două solitudini se întretaie
În miezul cuvintelor mele
Amurgul în viziune burlească
Nu e decît o coadă de vulpe
Victoria la samotrace
Fără cap, fără aripi
Sare peste Murinii
Dar orhideele negre pot fi
Duar florile fumului
Gol metafizic după-amiaza la Fotburg
Sădesc nelinistea VET
Si studiez curajos lovitura hermeneutică
Jocul acesta se-nvată singur
Chiar dacă pare a fi risipă
Fum de tigară, măsti sumbre, gunoaie
Si poate că-n trunchiul gravid
Eu însumi îmi plîng gutural
Nasterea viitoare
Ca si opera încă nescrisă
Nimeni nu va deschide usile
Casei acesteia
Si nici cînd nimeni nu va juca
Aceleasi raze între halebarde si oglinzi
Aceleasi vise în lungul rîului european
Dinadins desfacînd paturile
Care asteaptă în umbră
Febra si noaptea pot fi oprite
La porti anonime
Gratia si sărbătoarea sabatului
Nu pot avea însă loc
Decît pe bulevardele oblice
O piruetă usoară pe genitalele
Unui taur
Sînt cel mai blînd cavaler al cunoasterii
Si împreună cu Alfred Jarry
Mi-am făcut mormîntul în aer.