PARODII
Liviu CAPSA
Daniel Corbu
Poem cu final trist
Ah acele duminici toropitor de tandre
pisicindu-se pe prispa unei case de la periferie
nu neapărat celebră si program de vizitare
cînd intră în scenă ferchesul ghid
cu vesnicu-i slagăr de amăgit moartea
acele duminici cum spuneam Daniel
preludii pentru o săptămînă întreagă
cînd vei conspecta
manualul crăpăturilor din ziduri
în prezenta absentei ce fosneste la geam
cînd pendula senilă scoate limba afară
si cucul evadează din măruntaiele ceasului
înhăitîndu-se cu C.U.G.-ul de la poalele Cetătuiei
acele duminici Daniel
ce te aruncă fără milă
în ghearele unei noi săptămîni
în haosul unui trudnic si nesfîrsit Nicăieri
Horia GÂRBEA
Antologînd cu Boerescu
Dimineata pe la patru
tocmai îmi terminasem romanul
sau piesa de teatru dracu stie
că de la o anumită oră le-ncurc
personajele prinse sub zidurile Bastiliei
se fixaseră teapăn în cartea naratiunii
precum colesterolul în sîngele obejilor
administrasem si proba cu martori
confirmînd toate afirmatiile textualiste
mai greu a fost cu gunoierii
orgoliosi acestia nu au scos o vorbă
doar dădeau din mîini
si măturau aerul cu vînturi
deci cum spuneam îmi făcusem treaba
si multumit mă pregăteam
să halesc o portie de odihnă
cînd apare Boerescu elegant
îmbrăcat numai în negru si cu papion asortat
si cu retorica-i superfină îmi zice
sări Gârbeo că avem de parcurs
cîteva pipite trăznet pentru volumul II
din antologia fluviu Playboy.
Cassian Maria SPIRIDON
Întotdeauna sfîrsitul depăseste începutul
Eu cel contemporan cu
15 brevete de inventii/ cu
toate convorbirile literare
si toate poemele cuantice
sedus de arta nostalgiei
si udat de lacrimi/ de jur împrejur
bîntuit concomitent de dragoste
si de moarte
dar tare/ ca o piatră de moară
(ba chiar de polizor)
învătînd de la clasici răbdarea
si de la bădia Creangă
cititul
povestitul
si trăitul
învîrtindu-mă în cercuri tot/ mai largi
– a se citi înalte –
m-am avîntat în apocalipsa lumii literare
pornind – vă jur – de la zero
adică/ din fata gării nicolina
si-s hotărît să nu mă opresc
pînă la unu
Traian T. COSOVEI
Sau 1, 2, 3,…
1, 2, 3 si, te avertizez încă o dată,
nu-mi rupe iubito poemele siameze,
stiu, e damblaua ta din fragedă pruncie
acum însă esti cea mai fierbinte,
cea mai înaltă sperietoare din vie
minune a bătrînetilor mele cuminti…
În zori, după ce-mi fac rondul de noapte,
vin să te cer la părinti.
Vom patina pe diamantul inelului tău
pîn-o să crape, pîn-o să sară
în palma cersetorului ce-asteaptă de-o viată
cometa halley în gară.
Acum însă te voi perchezitiona
cu catifeaua limbii sub gene
să curm odată-n vămile patului moi
contagioasa ta contrabandă cu lene.
Daniel BĂNULESCU
Pin’ la izbînda finală
Mă gîndesc să-ti tatuez un poem pe piele iubito
Să rămînă acolo în veacul veacurilor
dovada supremă de iubire a unui muritor după tine
Fiecare frază a sa va fi o lungă mîngîiere
Fiecare cuvînt un ghiont dulce în coaste
Să-ti amintească neîncetat că încă mai exist
Si că avem interese comune
Pînă la sfîrsitul patului si chiar al podelei
L-as săruta, l-as citi noapte de noapte
Pînă ti-as învăta alunitele literelor pe de rost
L-as recita pe scena pieptului tău
Pînă ti-or cădea balcoanele peste mine
Si orbecăind cu cortina părului tău peste ochi
Ca soldatul de la Marathon m-as prăbusi în culise
Cu vestea izbînzii pe chip.
Mihail GĂLĂTANU
Scrîsnind din pumni cu durere
O primisem toată în gazdă
fără un interes anume.
Mă-nghesuisem să-i fac loc
în singurul meu pat.
Se despletea noapte de noapte
în unica mea oglindă.
Am împărtit cu ea pijamaua.
Salteaua. Cuiul din grindă.
Biscuitii si macul covrigilor dati prin răzătoare.
Căldura cearceafului si frigul de pe culoare
unde stationează wc-ul comun.
Un an mai prost. Altul mai bun.
Statul la soare. Fuga sub lună.
Fumul si scrumul din tigară
Codrul de pîine si codrii patriei mele.
Vestile bune. Întîmplările rele.
Toate le-am împărtit.
Si-acum fără pic de jenă
inspiratia asta frivolă. Capricioasă. Costisitoare.
M-a părăsit.
Alexandru MUSINA
Te-a… ?
Am voiajat cu atîtea trenuri
Am cules folclor de toalete
M-am strecurat prin tunelurile negre
Dintre bucile dealurilor
M-am zgîit la casele cu nume de străzi
Ce de stop-cadre ce de revelatii
Într-o viată de navetist
Ce de explorări
Pe sub fustele cu macaze prelungi
Cîte bariere ridicate
Obosit de-atîtea întîmplări
M-am garat pe Aleea Mimozei la nr. 3
Si sug cu nesat la vaca poeziei
Băiat civilizat
Nu uit să-mi protejez pantoful cel mov
Cînd cu răsuflarea-i fierbinte
M-ademeneste în pat
După-amiaza Duminicii blonde.
Gellu DORIAN
Paradisul poeziei
Va veni vremea cînd Botosaniul
va deveni axul în jurul căruia
se va învîrti toată poezia optzecistă,
în pelerinaje ne vor asalta toti poetii,
vor migra ca somonii în susul tării
să-si depună manuscrisele,
apoi vor căuta poemele ce răsar ca ciupercile
în urma pasilor mei,
îsi vor burdusi desagii cît pentru două vieti
si 101 de edituri particulare,
cu răbdare îi voi învăta
să se lepede de superficialitate,
să privească în interiorul poeziei;
cu fragmente erotice si golănisme regătene
nu se clădeste o operă mare,
autorul care se respectă nu-si apartine
fisa sa bibliografică trebuie să circule
din mînă în mînă
pînă se sterge de tot
si rămîne din el doar prenumele:
refren pentru corul broastelor din adîncuri.
Gheorghe IOVA
Muscarea gumei de mestecat
În loc să o mestece
unul muscă din gumă. De mestecat.
Păcat. Se puteau face niste baloane
de milioane. Babane. Cît globul. Pămîntesc.
Poate si mai mari. Cu arome diverse
după gust, rasă, sex si bust. Si
sigur mai tari. Decît globul ăsta de rahat
care se lasă că(l)cat de toti pomanagiii. Cuvînt
ce vine, firesc, de la pomană. A porcului. Sau
a mortului. Totuna-i. La ambele se mănîncă
si se bea. În gît să le stea. Sintaxa limbii române.
De fapt ce-am spus pînă acum
n-are nici o semnificatie. Totu-i doar
un pretext. Ca eu să mă plimb
călare pe text.
Valeriu STANCU
În cătunul din Bahluiul secat, Iasi
(cele 101 de consecinte, competente, concurente ale ratiunii)
în cătunul cu povîrnis ideal
bunicii s-au suit la Eternitatea, pe deal
si visează nurii doamnei Lastheria
care de nouă ani îsi camuflează siliconul
în port-jartier
turmentînd jumătate de cartier
si-un fante sinucigas, mai de lux
detinut evadat în septembrie din Belgique
care plimbă acum bunicii pe dric
si-i spală-n Bahlui de păcate
să intre-n tintirim
peste Podisca Rosie a sinceritătii
cu constiintele curate
ca-ntr-un joc tălmăcit de copii
în care mortii îi îngroapă pe cei vii
asa vedeam eu lucrurile
la nouă ani si jumătate
fugind de prosti si de Iasi
în cătunul din Bahluiul secat, Iasi…
Din volumul în pregătire, Muzeul parodiilor de ceară.
