ESEU

 

Ionut CARAGEA

 

Poetul

 

Poezia este un spatiu în care orice adev ăr poate fi utopie si orice utopie poate deveni adevăr si realitate. Poezia poate fi un paralelism utopic, un paradis al neîmplinirilor împlinite utopic, într-un timp din afara timpului. Totusi, în aceasta lume iluzorie, sentimentul este autentic si înăltat la cote extreme. Poezia este un sentiment nemuritor prin hiberbolizare.

Unii ar spune că totul este o minciună creată frumos pentru a impresiona. Poate, dar această minciună ne face să privim lumea cu alti ochi, ne face să acordăm atentie mai multă frumusetii si sentimentelor trecute, adeseori, cu vederea. Si dacă din exagerarea unui poet, cititorul păstrează măcar o doză infimă de frumusete, utopia îsi are rostul, utopia poate deveni adevăr si realitate, iar banala afirmatie a unui suferind din dragoste poate deveni o legendă. Iar legendele nu mor niciodată.

Nu încercati să întelegeti mintea unui poet, vă veti pierde în nori, curcubeie sau abisuri. Nu judecati poetul, pentru că în afirmatiile sale se regăsesc toate oglindirile acestei lumi. Nu-l judecati pentru alegerile sale pentru că ele sunt traume necesare pentru a fi liric si desăvârsit. Poetul foloseste empatia ca pansament pentru răni dar foloseste cuvântul si ca instrument al torturii pentru cei care au uitat să fie oameni. Poetul este un exemplu al esecului reinventat în artă, dar si un exemplu al zborului frânt din prea multă iubire cu aripi de plumb sau de ceară.

Ce a zis poetul azi si ce zice mâine nu este întotdeauna aceeasi fată a adevărului. Adevărul este o însumare de contradictii care descind din realitatea acestei lumi. Adevărul unui poet este refuzul de a privi mereu lumea cu aceiasi ochi, din acelasi unghi îngust al mintii. Poetul este un magician al cuvântului si un creator de libertăti personale pentru fiecare individ, mai putin pentru sine însusi. Poetul nu trebuie să dea explicatii, nu trebuie să demonstreze nimic, el este pur si simplu însumarea tuturor explicatiilor asezate pe rânduri, cursiv sau intermitent.

Poetul este copil si adult în aceeasi inimă. Caută dragoste, compasiune, iertare dar poate fi si răzbunător ca un prunc căruia i-a fost furată jucăria. Jucăria lui este propria lui viată, pe care o remodelează constant cu dibăcia si imaginatia unui creator. Jucăria lui este lumea pe care o face mai frumoasă. Jucăria lui este o muză cu aripi de înger sau o păpusă pe care o contorsionează si îi rupe mâinile.

Nu-i cereti poetului să scrie la comandă, să aibă revelatii spontane sau să vă explice ce a simtit el cândva. Experientele sunt irepetabile, explicatiile sunt irelevante si anoste. Este de ajuns să-l cititi pe poet si să rămâneti în suflet cu sentimentul acela al îndrăgostitului vesnic, al nemuritorului prin cuvânt.