Lorian CARSOCHIE

 

dacă as fi dorit să fiu

dacă as fi dorit să fiu, as fi încercat să zbor dar eu nu stiu să zbor

si atunci nu pot să fiu si cad

chiar dacă sînt

dar nu sînt

 

eu nu sînt

 

tu esti

întepată de un tîntar rosu

în inimă

acolo unde durerea îsi face casă si nu stii

chiar dacă

te misti printre futilităti cu atîta naturalete

ca si cum ar sta un prunc cu

stea în frunte la rînd

să se nască, păzit de cîteva vrăjitoare si de un mag

 

nu stii că destinul ar putea să fie

sau ar putea să nu fie

 

nu stii

că viata vine la rînd si iubirea vine la rînd si ura vine la rînd

…singure si vesele numai pentru o zi

si o noapte

nu stii

 

si e bine că nu stii…

 

…unu, doi, trei, unu, doi, trei,

atît de trist

că si-ai dori să nu fi fost atunci

cînd ai scris pe buletinele de identitate

ale oamenilor numele si prenumele

si data de nastere

 

dar ce stii tu, chiar dacă stii multe

nu stii că

mi-am dorit să zbor si mi-am dorit să vînez vulturii

si să umbresc avioanele si norii si luna

cu chipul tău exasperant de

hîd

ca o dictatură

nu stii că mi-am dorit mult de tot puterea de a cădea cenusă

pe o stea

si

norocul de a mă înălta pe un nor

pulbere, pulbere, pulbere

în nefiinta asta a mea

de om dorit

 

si niciodată fiit

niciodată trăit

 

tu nu stii,

nu

iar eu

nu sînt