Cătălin CHELARU

„Cuvintele - tristele / jumătate Timp - jumătate lucruri“
(Nichita Stănescu)

* * *

Împinsele adieri se amestecă într-un vacarm desenat
De limbi răsucite în miscarea diurnă atomul străbate
Spatii ostile intră-n lantul zilelor-sunet aroma
Schimbîndu-si precum după ploaie înverzeste din
Hrube vechi pămîntii memoria firului de iarbă

Dansul care-l scoate din faptă îi sufocă reflexele
Luminoase îl împerechează furîndu-i frumusetea
Si-i unduieste orbitele în încăperi strivite roase de
Atîta singurătate politetea unei mari explozii îi
Ciupeste obrajii de chihlimbar pînă la durere

De miscare sînt atîtea detalii atîrnate care stau
Ca fireturile uniformei în timpul luptei cu final
Cunoscut încît haosul renaste în încăperea tăcută
Si finită între oasele miscătoare înfloresc flori
Cu miliarde de petale ca fetele unui cristal gigant

Prin găuri prismatic totdeauna cu nordul mai
Îngrosat cuvîntul primeste unicul rezultat
Rămas neînteles reusita bătăliei: aceste
Perechi de ochi cu irisi inundati de guri dinti
Si buze care captează imagini ale trecutului

* * *

O cană totdeauna pe jumătate cu cafea
Un petec de hîrtie si-o mică bucată de cărbune;
Între ochii cu ochelarii aburiti si model
Greu respectînd coliniaritatea proportiei
Tremură fără băgare de seamă degetul

Masa pătată iremediabil cu albastru si galben
Pe coltul cel mai apropiat si mai îndemînos;
Rezemată de peretele altei generatii
Mai mult strănutînd spre toate ungherele
Stă artăgoasă nemaipomenita capodoperă
Toate luminile adunate par într-un punct
Răspunsuri circulare se învîrt pe pereti;
Graba dată de apropiere înaltă mersul sus
Tot mai sus viteza creste iar de aici
Asperitătile toate sînt frumos slefuite

O unică culoare un unic sunet înăuntru-afară
Cald-rece auz si neauz Marele Ochi;
Doar umbre de păsări vestitoare de nasteri
Si morti înfipte în durerosul neuron
Împart prezentul în independente trepte


* * *

Primele raze care le împrăstii sînt degetele
Nehotărîte prelinse peste epiderme si ochi apoi
Într-o alcătuire fragilă de oase mersul mi-l
Iradiez în toată încăperea strivind retele de
Informatii-priviri si diferite obiecte uitate

Din camera mea îmi răsare la fiecare iesire
Fiinta si lovit cu fiecare clipă umplută de
Fapte preocupări si gînduri mă împletesc cu
Viforul stîrnit de rotirea galaxiei în jurul
Unui presupus centru de care atîrnă toate

Conformă cu teoria de pînă acum mintea îmi este
Un cui care străpunge spatiile pînă foarte
Departe pe unde cu doar o clipă în urmă o stea
Strălucea si unde imediat după poate o cometă va
Trece toate trei fac o gaură în timpul-substantă

Umerii de aceea-mi sînt numai bine de lati să
Încap prin găurile acestei site înainte-înapoi
Să văd viitorul peste unul si ce-a fost mi
Se-arate peste celălalt cînd privesc si de aceea
Suprapusi sînt atît si-atît de tăiosi

Încît ca pe mere de coajă cu ei pot desface
Gînd de gînd si idee de idee după care să
Mă las feliat de miliardul de secunde care
Trecute prin mine despicate de umărul meu
Străbat si acum undeva un oarecare prezent

Home