TINERI AUTORI
Alexandru CAZACU
Alte scrisori către Iulia
6.
Atunci eram siguri Iulia că o să avem
o mie de vieti înaintea noastră
si astăzi realizăm că ne putem baza
doar pe ce a rămas dintr-una singură
Ceasuri mecanice acompaniază
fâsiitul celofanului ce îmbracă
mobilierul stradal al urbei
ce zgârie biografia noastră
Un bătrân sommelier ne mai îmbie
cu un târg de sarade
si nu cumpărăm nimic
Egrete zboară chinuit
către marginea etansă a zilelor
ce se rup din noi
precum filele dintr-un chitantier
Un vieux jeu devin superbele noastre insomnii
gata să creadă că după o mare victorie
mai poate urma ceva
7.
Albită este amiaza Iulia, ca oasele unui mamut
se schimbă mereu ora exactă
si un pui de vultur
pe tabla casei îsi ascute ghearele
Nu mai aud decât zgomotul
unei nunti pe care o privesc îndepărtându-se
si fosnetul unor salcâmi
înecati de propriul parfum
Păsări de var alunecă
printre norii fluizi si simt
cum dincolo de ulucile gardului
nespus de mult îmbătrâneste câmpia
Ceara lumânărilor îngheată lent
Vinul moare în cănii aurii
Importanta orei ce vine
stă în amestecul de sperantă si abandon
ca si cum totul se poate înghesui
între bine si rău
iar eu as afla
că o femeie necunoscută m-a iubit
8.
Frunze de castan Iulia,
decupează în fâsii această miercuri
ce nu ne mai ajută
Umbra condorului mângâie potecile strâmte
iar în piept ne stă un fel de ceată
un fel de rană a unui cerb
răpus în afara sezonului
Ca o statuie de ghips
indiferenta ne împarte odaia
în două muzee cu câte un singur exponat
Seara se întinde elastic si printre amăgiri
lucrurile îsi declară independenta
Stagnarea în amintiri comune
dă iluzia permanentei
Compasiunea devine clandestină
plutind ca un slep printre strâmtori
mereu disputate
Se va înnopta curând
într-un oras unde noi
nu vom locui niciodată
9.
O să fie bine Iulia, zic eu
pe lângă alte fraze vechi
puse într-o nouă lumină ce se clatină
printre camerele de asteptare
ale unui orăsel care a dat
numai personalităti controversate
unde zilele ies din anotimpuri
fatale si identice
precum gloantele dintr-un kalashnikov
iar proiectele de termen lung
fug odată cu migratoarele
spre un Sud tot mai enigmatic
Mila de veghe
este unica certitudine a diminetii de mâine
când se învată că o iubire
dusă până la jumătate
este doar o excursie către două singurătăti
întregi si vătămate
prin mărfare transsiberiene
iar în ochii tăi stă resemnată ziua
ca într-o capcană de lux
ce ne minte
că până la vară mai este putin
10.
Supravietuitorii vor avea întodeauna dreptate Iulia
când în acelasi fel ne ispiteste si ura si tandretea
nu mult după ce totul se retrage în crepuscul
ca un animal domestic
sub înghiontiri discrete
Lumina arde orizontul
si un pâlc de ereti spintecă norii
ce se îndepărtează cu încetinitorul de pământ
O gratuitate devine anotimpul
Îmbrătisările nu se pot păstra decât dăruindu-le
Una după alta zilele se ascund în sinaxar
Simturile devin mai ascutite
apa mai limpede ,aerul mai pur
iau totul asupra mea
si te astept să vii
a treia zi după înfrângere
11.
Aproape în fiecare zi Iulia trădăm câte ceva
si în fiecare dintre noi stă închis un altul
ce evadează zilnic si zilnic se întoarce
înapoi dezamăgit
Doar termometrele se sparg de atâta răceală
ce o provoacă linistea într-o cameră fără balcon
când dispui de orgolii
ca un conchistador de populatia băstinasă
Mă zgârie netezimea fetei de masă apretate
peste care mâinile răsfoiesc jurnale belle-epoque
Plumbul serii apasă cele mai bune intentii
Sacrificiul îsi pierde garantia
Semnez în alb angajamente pe care nimeni
nu mi le-a cerut
iar fericirea cumpărată cash
începe chiar să semene putin cu fericirea
apoi se sinucide rusinată
12.
Cum pâlpâie Februarie în ochii tăi Iulia
prin unghiul de teamă al diminetii
când nici o hartă nu poate sti unde suntem
si nici un laborator nu poate reproduce ce a fost între noi
doar îndoiala pe care o avem
asupra puritătii cristalelor Swarovski
va face să tremure din când în când
economiile bazate pe cunostinte
iar frazele iesite din noi
ca dintr-o temnită
au rămas un analgezic forte
pentru senzatia că am nimerit întâmplător
în aceste intervale de timp
unde dincolo de ferestrele fără perdele
continuăm întâmplări
ce nu au avut unde să înceapă
si-n prin aburul fierbinte
al cafelei ce ne înconjoară buzele
întelegem iubirea drept o pedeapsă rafinată
