Mai zăbovesc un pic
Eu nu doresc să te-nsotesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru si lălîie.
Te stiu prea bine, Doamnă, si nu-mi pasă
De fînul tău cosit cu miros de tămîie.
Deci, cată-ti altul mai scîrbit de trai
Să te urmeze peste tot – săracul!
Cînd ai de toate-n lumea asta, -n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urîtă Doamnă, drapată-n negru si lălîie,
Mai zăbovesc un pic gustînd la tămîioasă
Si fug de tine, Doamnă, ca dracul de tămîie
Si nu vreau, nu, să te-nsotesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic gustînd la tămîioasă.

               Talazuri de amintiri
Talazuri de amintiri se-nvrednicesc de zor
Să-mi răvăsească truda de pescar
Aveam doar douăzeci de ani si-n Labrador
Primeam furtuni de gradul nouă-n dar.

Din plase, uneori, scoteam iluzii-n loc de peste
Si le triam rapid prin bocaporti
Acum, talazuri de-amintiri mă tin ca-n cleste
Si-un romantism rebel mă tintuie în porti.

Pasi mici, din ce în ce mai mici
Fac azi din ulită-n pridvoare
Roi de amintiri si musunoaie cu furnici
Îmi umblă-n creier si-n picioare…

Talazuri de amintiri cu pescadoare.

               Praznic cu vinul vărsat pe al meu mormînt
Cu-nfrigurare caut urma copitei
Calului numit Cotoleană de Floarea-Soarelui,
Înseuat de mine-n pruncie la vie;
Această toiagă –
Rosinantă a bătrînetelor mele –
Mă poartă-n galop
Cu pasi mici de furnică
Spre vesnica pomenire
Spre ves-ni-ca po-me-ni-re!