LIRICA GERMANA
Paul CELAN
LA PRAGA
În apropierea mortii,
alaptat cu propria viata,
acolo totul în jur este o plasmuire cenusie,
asemenea noi
vom bea înca odata, sufletul încrîncenat, doua spade,
pe boltile ceresti pietre cusute, sîngele cuvîntului nascut
în patul noptii,
marimi si marimi
trecînd una pe lînga alta, nu vom
avea nici un nume pentru
acestia, cei carora le vom da brînci (unul din
treizeci
si cîti dintre ei vor mai fi, umbra mea vie,
ca sa urce scara dementei pîna la tine?),
alt turn,
sa construiasca la mijloc de vers acolo unde
un Hradciany
cel facator de aur nu alchimistul,
osul de evreu,
sperma pulverizata
s-a scurs în clepsidra,
în vreme ce noi vom traversa înot, doua vise acum, chemînd
mereu timpul, deasupra acestor locuri.
(IN PRAG)
TOBA JONGLEURULUI
în adîncul inimii mele suna cu putere.
Treptele din lemn ale scarii, deasupra
Odisseos, maimuta mea, catarîndu-se spre Ithaca,
rue de Longchamp, o ora
dupa ce vinul s-a scurs în pamînt:
fa din asta imaginea
care ne arunca peste noi însine în
paharul cu zaruri, unde sunt culcat lînga tine
în acest troc fara sfîrsit.
(DIE GAUKLERTROMMEL...)
PEISAJ cu urna fiintei.
Dialoguri
între gurile fumegînde ale pelerinilor.
Ele mîncau:
trufa balamucului, o bucata
din poezia nedata uitarii,
gasita limba si dintele.
O lacrima se' ntoarce în ochiul lor.
Partea stînga, orfana
jumatate a scoicii-
pelerin – ti se ofera tie,
apoi te' ncercuieste –
iluminat tot spatiul asculta:
jocul cu bile din lut ars
poate începe.
(LANDSCHAFT...)
MARETIEI
Ochii
pierduti
în ochii tai virtuali:
sase
muchii taiate neregulat,
fata ta de copil pierdut.
O mîna oarba, tot asa de dura ca o stea
cutreiera numele tacute,
deasupra lor la fel
de mult ca deasupra ta,
Esthera.
(VON GROSSEN...)
varianta a II-a
TU CEL PREA ÎNALT
de ochi
orbit
în ochii tai se pierd fapturi:
informa stînca prunc regasit
în alba taietura
a celor sase fete.
Mîna cea oarba, dura ca steaua
care-ti cutriera numele,
odihnindu-se în sine, tot
atît de mult timp cît în tine,
Esthera.
(VON GROSSEN...)
CANTATA NETERMINATA – silueta
care trece de-a lungul
scriiturii, secera ce fara zgomot taie,
cu fereala, mijlocul ninsorii.
Clocotitor
pe sub sprîncenele –
comete,
furtuni nestapînite urzesc
dinspre întuneric
micul satelit al inimii poleit
cu
scînteierile lui prinse de-afara.
– Buzele sub interdictie, mute-s,
doar cîteva lucruri depanate înca si înca
acolo departe de tine.
(SINGBARER REST...)
PORTUL
Jupuit/a si mortificat/a: acolo
ai fost si tu ca si mine, calator ostenit
– izbit în toate directiile
purtat de gîtul sticlei cu rachiu la
masa tîrfelor
– aruncat la'ntîmplare
asa cum mi-a fost norocul, Lîna înspumata,
vîsla adunînd multimea de vise care ma poarta, Negru-blestem,
schimba-mi ruta
în vintrele tot mai încinse,
Fulg-trist de gheata –,
un-
de
nu poti veni sa te'ntinzi lînga mine, si aceiasi
pe banci
sau la mama Clausen, da la ea
cea care stia atît de bine sa ierte
ori de cîte ori am facut sa se'nalte
din gîtlej cîntecul meu, heidideldu,
tot asa cum vinetele afine
arinul de-acasa cu toate frunzele lor,
heidudeldi,
tu m'ascultai ca pe-un flaut astral
de dincolo de creasta lumii – aici de-asemenea
noi vom mai naviga, goi-goluti, unul într-altul
cu un vers al pierzaniei pe chipul stacojiu – auritul greaban:
în sine-i presiunea interioara
val ce-l inunda pe-alt val
adîncimi tot mai profunde
ce-i însotesc drumul spre alte înaltimi –
aici,
pînzele dichisite cu mii de alge, cili,
o amintire de-acum trecuta, lentoare
de flamuri tacute pierdute în alt bord si des-
partite, tu,
înstrainat de amîndoi
de gîndurile tulburi
albastre-negre
dar acum îmbrîncite
de miile de brate
chiar eu te tin,
navigînd de-a lungul cocioabelor pîna la Focurile de artificii
buzele noastre mereu îmbatate, si beti,
si de-alta lume aproape – pentru a nu vorbi decît despre ele –,
pîna acolo jos unde orologiul din turn înverzit de timp
retina, pielea cadranului fara zgomot
se-ndeparteaza – alt doc al amagirii
plutind, înaintea
lumii albe lipsite chiar
de litere
marii cocori ce scriu
un nume care nu exista, acesta deasupra lui
se catara tot mai sus, pentru saltul final al mortii
zborul pisicii, viata,
este cel
care imediat dupa miezul noptii, el aruncatorul de pleava
excaveaza totul,
frazele însetate de sens
aproape de el
pacatul neptunian scuipa
funia care are acum culoarea rachiului,
în mijloc geamanduri sonore de iubire dodeca-
fonica
– roata fîntînii, cîndva împreuna cu tine
cît mai cînta
în corul acela care nu mai este al nimanui
sosesc navele-far dansînd,
nu departe, acolo la Odessa,
marcajul liniei de plutire
se-afunda odata cu noi, adevarata noastra încarcatura,
noi tintele nebunatice
acolo jos, acolo sus si – de ce nu? vindecat-îndurerat, unde daca nu
lînga noi si departe de noi si catre noi.
(HAFEN)
Choix de poèmes r éunis par l' auteur
Traduction et présenta tion de Jean Pierre LEFEBVRE
Edition bilingue Edition Gallimard, Paris, 1998
(Ras)talmaciri închipuite de Marian Nicolae TOMI
N.R. În numarul de iarna, nr. 4/2004, de la pagina 148, Paul CELAN a fost tradus de Marian Nicolae TOMI , nu de Dan DANILA . Facem cuvenita rectificare.
