POEZIE HAITIANĂ
Guy CÉTOUTE
(n. 1955, la Port-au-Prince)
Poet, scriitor, critic literar, ziarist francez de origine haitiană.
Prezentă discretă, necăutînd gloria si euforia cercurilor zgomotoase, Guy Cétoute a
ales să rămînă, ca un nou Întelept, departe de multe ispite ale vietii moderne. Mai
degrabă solitar cavaler rătăcitor în căutarea armoniei si iubirii, decît sihastru, îsi
împarte timpul între lectură, scris, visare si sedintele de lucru de la „Anibwé” 1 , un
călduros cămin cultural african în care suntem invitati „la sezătoate”, unde se
împletesc, rînd pe rînd, grijile editării cărtilor cu bucuria drămuită a librarilor
locului, seductia frumusetilor unei galerii de artă neagră cu emotionantele conferinte
inspirate din problematica nesecată a zidirii spiritualitătii afro-antileze, de-a lungul
veacurilor, de dinainte si de după întîlnirea cu omul colonial si iarăsi de după alte
bune si rele tîsniri din recenta despărtire aparentă de omul colonial, povara
amintirilor si prezentului continuu cu bucuria serilor literare dedicate, în
exclusivitate, prezentării autorilor apartinînd negritudinii. Poemele lui Guy Cétoute,
atîtea cîte au mai putut fi salvate unei pierderi în manuscris, i-au fost adunate în
două volume, „Limbes 1” si „Haïti-Miroir Nègre”. În prezent, romantic etern
îndrăgostit fascinat de acea fiintă ce-i stă aproape si departe ca adierea vîntului,
Femeia, i-a dedicat trilogia „Cele trei gratii”, gîndită sub forma unei corespondente
amoroase. Volumul va apărea îngrijit de editorul său, Kasi, sub egida editurii mai sus
amintite, „Anibwé”.
Copilul
(inedit)
Nefericirea are întotdeauna o mamă, fericirea este orfană
Mamă nefericirii să nu fii, gloriei chinuite tată să nu-i fii.
O, femei, opriti jocul de-a păpusa!
Un copil, păpusă plimbată prin vitrine nu poate fi
Fără cuvinte rămînem pe culmile tragicului
A trebuit ca cerul în înaltul cerului cer să fie
Pentru ca omul om să fie, iar lucru al fanteziei si fantasmelor altuia copilul
Pe tărîmul pe care ne-am născut, să nu ne întoarcem
Sub copacul din care am gustat primul măr, culcus să nu ne facem
Pe copii să-i iubim pentru a-i vedea liberi
pe întinsele cîmpii ale elanului lor
Să îi vrem liberi de orice sufocantă aparentă
Liberi de orice mîngîiere si afectiune care supunerii familiale ite urzesc.
Copilul este o îndepărtată pasăre pe care mîna noastră nu o poate atinge
Universul pe care oceanul dragostei noastre nu-l poate umple.
Copilul nu are o istorie, el poartă a sa istorie
1 Anibwé , concept de origine africană, echivalent al invitatiei românesti, „sezi” (n.t.).
P OEZIA / vară 2010
183
Părinti nu are, el este tatăl lumii
Vie nu este a nimănui
O, femeie, nu poti cere să dai nume
Păsării care nu face decît să-ti treacă tărîmul
Nici să-ncoronezi stăpînul lumii în care locuiesti
Crudă tragedie a veacurilor este
Vrutul lăsării poverii nefericirii pe umerii unui copil!
Nu-i mamă, nu-i tată pentru copilul
Care apă rebelă este îmbrătisînd imensa cîmpie a libertătii sale
Fiintă a uitării, făcut este pentru a uita si a cere mîna
Celor care se înfătisează focului proaspăt din privirea sa usoară
’geaba ar fi să vrem să oprim ceea ce pribegeste
În vîntul pe care nu-l putem săruta
Toti aceia care părinti îsi spun se amăgesc
Asemeni unei adunări de priviri
Văzînd acelasi chip mincinos
Căci acoperămîntul omenesc, lucru al iluziei lor
Nu-i de mînă de om.
Nu-i copil acolo unde domneste nefericirea
Copilul nu-i pentru nefericire
nefericirea nu-i pentru copil
Blestem celor care nasc
în astfel de conditii
Ziua Z 1
Haiti are deja un nume
Nu nume are de făcut;
Numele ce-l poartă ca pe
Un vechi vesmînt din splendorile apuse
Nume din gustul amar al înfrîngerii
Nume împănat cu lovituri de cravasă
Ocărît de natiuni dusmane
Nume cu fruntea călcată-n picioare
Nume tîrît în mocirlă de cei ce fals au jurat,
Renegat de fii denaturati
Tu, măreată patrie culcată pe laurii
Spumei încărcată de ani.
1 Omogiu adus de poet aniversării celor 200 de ani de la proclamarea independentei
statului Haiti, în 2004 (n.t.).
P OEZIA / vară 2010
184
Să fim bineîntelesi :
Haiti trăieste pentru a învinge;
Cuceritoare, va cuceri
Putere are de a-si supune
Demonii cei bătrîni:
Vointa fortei îi lipseste
Deocamdată
Făgăduiti suntem conspiratiei
Tunetelor
În mîinile noastre tinem dorinte
Pe potrivă
Noi acte sunt
Sub gust de ivăr
De cuvinte, pretul
Nu-l stim; dar ce contează;
Nici măcar nu stim
Cît atîrnă aceste îngrăsate hoarde
Ciocane bătînde
Pe nicovala lucrurilor.
Haiti merită tot cît se poate
Spune în zborul lin al vorbelor cursive
Dorinta noastră, trup golit de sînge,
Zboară prin albastrul de Camargue.
Ridicată la rang de Regină,
I se cuvine dreptul la cuvinte
Precum laurii învingătorului.
Haiti, stîrnită provocare!
Haiti, cîstigat joc de noroc!
Haiti, al tuturor popoarelor negre
simbol!
Haiti, către popoarele lumii
mesaj!
Ea, înscăunată străbună
A Republicilor negre.
(din volumul: „Haïti, Miroir-Nègre/Haiti, Neagră-Oglindă”, 2004)
Prezentare, traducere si adaptare din limba franceză:
Marilena LICĂ-MASALA
Paris, aprilie 2010