POEZIE HAITIANĂ

Guy CÉTOUTE

(n. 1955, la Port-au-Prince)

Poet, scriitor, critic literar, ziarist francez de origine haitiană.

Prezentă discretă, necăutînd gloria si euforia cercurilor zgomotoase, Guy Cétoute a

ales să rămînă, ca un nou Întelept, departe de multe ispite ale vietii moderne. Mai

degrabă solitar cavaler rătăcitor în căutarea armoniei si iubirii, decît sihastru, îsi

împarte timpul între lectură, scris, visare si sedintele de lucru de la „Anibwé” 1 , un

călduros cămin cultural african în care suntem invitati „la sezătoate”, unde se

împletesc, rînd pe rînd, grijile editării cărtilor cu bucuria drămuită a librarilor

locului, seductia frumusetilor unei galerii de artă neagră cu emotionantele conferinte

inspirate din problematica nesecată a zidirii spiritualitătii afro-antileze, de-a lungul

veacurilor, de dinainte si de după întîlnirea cu omul colonial si iarăsi de după alte

bune si rele tîsniri din recenta despărtire aparentă de omul colonial, povara

amintirilor si prezentului continuu cu bucuria serilor literare dedicate, în

exclusivitate, prezentării autorilor apartinînd negritudinii. Poemele lui Guy Cétoute,

atîtea cîte au mai putut fi salvate unei pierderi în manuscris, i-au fost adunate în

două volume, „Limbes 1” si „Haïti-Miroir Nègre”. În prezent, romantic etern

îndrăgostit fascinat de acea fiintă ce-i stă aproape si departe ca adierea vîntului,

Femeia, i-a dedicat trilogia „Cele trei gratii”, gîndită sub forma unei corespondente

amoroase. Volumul va apărea îngrijit de editorul său, Kasi, sub egida editurii mai sus

amintite, „Anibwé”.

Copilul

(inedit)

Nefericirea are întotdeauna o mamă, fericirea este orfană

Mamă nefericirii să nu fii, gloriei chinuite tată să nu-i fii.

O, femei, opriti jocul de-a păpusa!

Un copil, păpusă plimbată prin vitrine nu poate fi

Fără cuvinte rămînem pe culmile tragicului

A trebuit ca cerul în înaltul cerului cer să fie

Pentru ca omul om să fie, iar lucru al fanteziei si fantasmelor altuia copilul

Pe tărîmul pe care ne-am născut, să nu ne întoarcem

Sub copacul din care am gustat primul măr, culcus să nu ne facem

Pe copii să-i iubim pentru a-i vedea liberi

pe întinsele cîmpii ale elanului lor

Să îi vrem liberi de orice sufocantă aparentă

Liberi de orice mîngîiere si afectiune care supunerii familiale ite urzesc.

Copilul este o îndepărtată pasăre pe care mîna noastră nu o poate atinge

Universul pe care oceanul dragostei noastre nu-l poate umple.

Copilul nu are o istorie, el poartă a sa istorie

1 Anibwé , concept de origine africană, echivalent al invitatiei românesti, „sezi” (n.t.).

P OEZIA / vară 2010

183

Părinti nu are, el este tatăl lumii

Vie nu este a nimănui

O, femeie, nu poti cere să dai nume

Păsării care nu face decît să-ti treacă tărîmul

Nici să-ncoronezi stăpînul lumii în care locuiesti

Crudă tragedie a veacurilor este

Vrutul lăsării poverii nefericirii pe umerii unui copil!

Nu-i mamă, nu-i tată pentru copilul

Care apă rebelă este îmbrătisînd imensa cîmpie a libertătii sale

Fiintă a uitării, făcut este pentru a uita si a cere mîna

Celor care se înfătisează focului proaspăt din privirea sa usoară

’geaba ar fi să vrem să oprim ceea ce pribegeste

În vîntul pe care nu-l putem săruta

Toti aceia care părinti îsi spun se amăgesc

Asemeni unei adunări de priviri

Văzînd acelasi chip mincinos

Căci acoperămîntul omenesc, lucru al iluziei lor

Nu-i de mînă de om.

Nu-i copil acolo unde domneste nefericirea

Copilul nu-i pentru nefericire

nefericirea nu-i pentru copil

Blestem celor care nasc

în astfel de conditii

Ziua Z 1

Haiti are deja un nume

Nu nume are de făcut;

Numele ce-l poartă ca pe

Un vechi vesmînt din splendorile apuse

Nume din gustul amar al înfrîngerii

Nume împănat cu lovituri de cravasă

Ocărît de natiuni dusmane

Nume cu fruntea călcată-n picioare

Nume tîrît în mocirlă de cei ce fals au jurat,

Renegat de fii denaturati

Tu, măreată patrie culcată pe laurii

Spumei încărcată de ani.

1 Omogiu adus de poet aniversării celor 200 de ani de la proclamarea independentei

statului Haiti, în 2004 (n.t.).

P OEZIA / vară 2010

184

Să fim bineîntelesi :

Haiti trăieste pentru a învinge;

Cuceritoare, va cuceri

Putere are de a-si supune

Demonii cei bătrîni:

Vointa fortei îi lipseste

Deocamdată

Făgăduiti suntem conspiratiei

Tunetelor

În mîinile noastre tinem dorinte

Pe potrivă

Noi acte sunt

Sub gust de ivăr

De cuvinte, pretul

Nu-l stim; dar ce contează;

Nici măcar nu stim

Cît atîrnă aceste îngrăsate hoarde

Ciocane bătînde

Pe nicovala lucrurilor.

Haiti merită tot cît se poate

Spune în zborul lin al vorbelor cursive

Dorinta noastră, trup golit de sînge,

Zboară prin albastrul de Camargue.

Ridicată la rang de Regină,

I se cuvine dreptul la cuvinte

Precum laurii învingătorului.

Haiti, stîrnită provocare!

Haiti, cîstigat joc de noroc!

Haiti, al tuturor popoarelor negre

simbol!

Haiti, către popoarele lumii

mesaj!

Ea, înscăunată străbună

A Republicilor negre.

(din volumul: „Haïti, Miroir-Nègre/Haiti, Neagră-Oglindă”, 2004)

Prezentare, traducere si adaptare din limba franceză:

Marilena LICĂ-MASALA

Paris, aprilie 2010