Serban CHELARIU
Serban Chelariu s-a născut pe data de 30 septembrie 1943, la Bucuresti, România. Absolvent al Facultătii de Constructii Civile si Industriale din Bucuresti, 1967. În anul 1977 emigrează în Statele Unite ale Americii, unde obtine dreptul de a profesa ca Professional Engineer în constructii industriale si civile. Membru al Uniunii Scriitorilor din România; al Asociatiei Internationale a Scriitorilor si Oamenilor de Artă Români – LiterArt XXI, Statele Unite; al Societătii Scriitorilor Bucovineni; membru provizoriu al Uniunii Artistilor Plastici din România.
Volume publicate: În umbra numerelor prime, poezii si desene, 1998, Quadratura lunii poezii, desene, 2000, Praf peste pulberea inimii poezii si desene, 2002, Noduri si cârlige poezie, 2005, Un părinte pentru eternitate, articole, eseuri, 2008.
Colaborări: articole, eseuri, poezii la revistele Origini, SUA, Balada, Galateea – Germania Dorul, Danemarca. Traduceri din poeti americani, Sylvia Plath, Ezra Pound, Anne Carson si Stanley Kunitz, în seria „Poeti Americani ai Secolului XX”.
Participă la expozitii de grup în România, Bucuresti (1960-1969). Prima expozitie personală : 1970, Bucuresti. După emigrare, expozitii de grup: Boulder, Colorado (1978); Artists for Free Romania, World Bank Auditorium, Washington D.C. (1990); Bergen Museum, Paramus, New Jersey (1995); Katonah Museum, Yonkers, New York, (2005), East-West Gallery, NY s.a. Expozitii personale: Galeria Universitătii din Boulder, Colorado (1979), Alex Gallery, Washington D.C. (1987), si Galeria Est-Vest a Centrului Cultural Român din New York, SUA (2005).

este precis ceva gresit

este precis ceva
gresit
în Danemarca mea
din creier
de când
el
regele
mi-a fost de sarpe
otrăvit
si-n sinea mea
regatul
i-l cutreier

de când Ofelia s-a rătăcit
pe plăjile acestui ocean
de aer
de când Hamlet m-a găzduit
cu sinea mea
mereu mă cert
si-n vorbe
mă încaier

Claudius si o
Ghertrude-mi sunt
eu
mie însumi
rege si regină
fantomă
tu
ce viata îmi consumi
pumnalul
printre clipe l-am pierdut
iar sabia
în teaca vietii
ani s-a asternut
un pumn uitat
si rece
de rugină

Horatiu mă prefac ades
un fel de frate încercând
ca frate
să mă certe
si când mârsav decid mârsav
să-mi fiu
îmi sunt mai abitir decât credulul de
Laerte

trecut-au anii ezitând
pe noul rege să-l sacrific
si mă încurc pe zi ce trece tot mai rău
trecutul încercând
să îl justific

o
nu voi fi
cum nu am fost
să-l pedepsesc
până acum
în stare
si-mi vei veni
ca si acum
mereu
rugându-mă să mă-mplinesc
prezentă
tu
cărnoasă de real
dar mie
arătare

voi hoinări însângerat
al mărilor stinghere maluri
privind
eu print
al meu palat
izbind talazuri
el
talaz
născut înconjurat
de valuri

ne va cuprinde seara
pe-amândoi
ziditi de-aceeasi clipă-n
piatră
si-om astepta
cu luna
palid asmutind din cer
otrava
care în trup
ne fugăreste viata
si turbat
ne-o
latră

tinerii sunt

tinerii sunt
aparenti
păstrăvi calmi
agili curenti
tinerii grandilocventi
de viată convalescenti
spre moarte adolescenti

tinerii sunt aparenti

tinerii sunt
inocenti
implodând arborescenti
explodând intransigenti
tinerii
printi confidenti
către soare imprudenti
către stele congruenti

tinerii sunt inocenti

tinerii
sunt transparenti
nevăzuti
inversi curenti
pesti de-argint fosforescenti
tinerii
intransigenti
sugerând grandilocventi
sângerând perseverenti

tinerii sunt
transparenti

o Doamne
ce elocventi
sunt copiii decadenti
către viată ascendenti
de un nefiind
latenti
vesnicii-mbătând
absenti

tinerii
sfinti exigenti

tinerii sunt

această realitate virtuală

această realitate virtuală
în care săpăm spatiul vital
gaură
în roata lumii
de un eteric cascaval
lună
sugând viscerele încă orbitând
ale unui soare
de mult ars
mintal
aceste compromisuri virtuale
vise avortând
mumificate
plod
palme bâte bârfe nicovale
care
rând pe rând
ne-astern peste acelasi
vechi
bătut în cuie
calapod
aceste picioare virtuale
tepene
înfipte
în a sufletului umbră
râu
cu meandre drepte
tibiale
unduite îndoieli
prin vesnicii săpate
maluri
clipelor ne prăbusesc
neghină
din stiutul
grâu

aceste semne virtuale
metamorfozând
tăciune sacru
centrul
într-un punct banal
armături
matrici neputrezite încă
ale
unor zei exterminati
si-mpinsi
cu patul pustii
hălci
cu mate sângerânde
la canal

o
măicută
buna mea măicută
pântec de tărână primitor
tare dor mi s-a mai
virtual
făcut
să mor
să mă las de vulva ta păscut
din realul
amenintător