POEZIE ITALIANĂ

 

Nail CHIODO

Nail Chiodo s-a născut la Padova, Italia, în 1952. Fiul unor biologi ce emigraseră în Statele Unite, a locuit în America mai mult de douăzeci de ani, într-un arc de timp care se întinde din perioada grădinitei pînă la vîrsta de 36 de ani. A petrecut de asemenea cîtiva ani la Paris, prima dată la scoala elementară, apoi ca student la universitate. În 1974, a primit o bursă de studii în filosofie la Yale. Din 1978, prima sa activitate de creatie a fost să scrie versuri în limba engleză. Acum locuieste în Italia în nordul Romei si participă activ la viata culturală din cetatea eternă. 

A publicat cărti de poesie: Calliope Teething, 1986, Noncense, 1987, What the Whale Said, 1988, Loud in War, 1997, Guerre ludiche, 1999, Lucus Feroniae , 2006, In the Instant-s Guise, 2009, o carte de proză prefatată de Aldo Rosselli: Close Encounters with Fellini, 1994 si traduceri din italiană în engleză: Highway of the Sun de Alessandro Ricci, The Infinite de Giacomo Leopardi. În limba română poesia lui Nail Chiodo a apărut în traducerea lui Liviu Pendefunda, volumul Nonsens la Editura Contact international, 1995. Recent s-a lansat si în regie de film The Insignificant Other, după un scenariu de Aldo Rosselli si Nail Chiodo, 1988, film apreciat la Festivalul international al filmului de la New York.

Criticii nu au întîrziat să-si spună cuvîntul încă de la prima carte: Northrop Frye – „Poemul Nonsens nu numai că dezvoltă cu mult tema din titlu dar reprezintă un alt tip de poem”; Charles Tomlinson – „Poetul are calitatea conversatiei inteligente ridicată pe coama acuratetei”. Liviu Pendefunda – „Frumosul nu mai înseamnă împăcare ci zbucium existential, unde linistea spiritului nu-si mai are vreo ratiune”.

 

Nonsens

1

Rar – dar totusi se întîmplă – simt asta dincolo de orice altceva

fiecare-si are locul în lume.

Si poate eu mi-am luat deja

portia de sex, de acel ceva ce cîntăreste greu

în ultimile zile (prin care înteleg să fiu împins spre un mai vechi tărîm)

iar într-o bună dimineată să-mi pot cunoaste visul

învins de o ostire nevăzută

ce-n urma mea adus-a încercări de timp,

si-am remarcat aceasta ca pe ceva curios:

efectul nemaipomenit de echilibru pe care unele femei îl exercită

asupra falselor imagini ce defilează într-o minte de bărbat.

 

Mecanismul – fără a cădea în mrejele gîndirii

filosofice sau fără a dori să predic –

îmi aminteste expresia lui Nietzsche:

Lăsati virtutea să adoarmă căci se va trezi refăcută .

Oricum aceasta-n mine arareori se-ntîmplă

si ca întotdeauna pentru o astfel de magică licoare

prudenta dozei e cea mai importantă.

Asemeni lipsei, abuzul de farmece aduce

bolirea-ntr-un cerc (si cît de rău poate ea face!);

Dar după, iubite cititor, precum m-ai învătat,

singurul remediu ce n-are efecte secundare

este să fii un dur, de gheată, un supra-eu.

Astfel vei reusi să supravietuiesti acestei lumi si să trăiesti în ea;

gîndurile-ndrăznete le prefer

în cîntecul ce-naltă inima de-ndată ce-si rostesc descîntul;

deci pe această temă de coruri serioase

profit de farmec si trăiesc din rodul muncii mele

(a unui premiu de o mie de dolari)

dincolo de spuse si văzute-abile.

 

De exemplu:

Aprofundarea scrierilor lui Tocqueville 1

privind problema rolului pe care-l joacă individul

în vremi si locuri democrate (opus artistului si-a celor care nu-l citesc),

si fără-a se asemăna cu părul încîlcit ce are stringentă nevoie de un pieptene,

e un fenomen socant pentru scoarta cerebrală –

mă refer la ideile despre viitorul artei si al Poesiei în particular. 2

Întîmplător am vizitat parcul Xerox în Palo Alto 3 (lucru datorat

celor ce poate l-au cunoscut pe Tocqueville

dar sigur nu si xeroxul, pentru a nu mai spune ce fel de loc e acesta:

Un centru în care antropologi, filosofi, „experti în probleme de subiecte”,

psihologi cognitivi si un tip IA, 4

despre care toti cred că a calcula înseamnă un limbaj

si după cît se pare nu-i o glumă

ci elaborarea de noi teorii împreună

despre care oamenii ar trebui să-nvete si să-si arate

răspunsurile lor la astfel de teste recunoscute de OSP 5

si datorită cărora sînt cetătenii angajati în ceea ce ei numesc

procesul învătării pentru viată...).

Acolo am rămas, mirîndu-mă pe de o parte

cum ar putea să fie să chiulesti o viată-ntreagă,

perspectivă fantomatică chiar si pentru cel mai hotărît ticălos,

si lămurindu-mă că-n fata unor astfel de peroane

nu pot avea nimic comun cu fantezia lor

si nici nu trebuie s-ncerc să-mi pun problemele

pe care ei încearcă să si le rezolve!

Nu trag alarma,

dar urgentă pare ca acesti intrusi inofensivi

ce se scufundă spre adînc

în altii ei să nu pătrundă

iar din moment ce nimeni nu-i să-i mai oprească,

să-i ajutăm să fie informati.

Într-o atare democratie, Tocqueville ar întelege

libertate, egalitate si fraternitate

(ce nu întotdeauna-s mînă-n mînă);

el a crezut că nu-i nimic în plus de învătat

sau de predat în toată-această chestiune,

că oamenii-ar putea unii de altii să profite, de spirit, nu de bani.

Însă cenzura opreste si-acum stirile ce-ar trebui difuzate,

iar descoperirea unor solutii realiste a crizei

într-un cătun îndepărtat nu-si mai găseste

calea spre-acei ce sînt deja în luptă cu nevoile.

De fapt ei sînt în centrul tutoror actiunilor

si de aceea undeva e cauza care desparte

Întelepciunea chiar de premiul Nobel al unora,

Poesia fiind în fruntea tuturor artelor

trebuind să-si schimbe modul de a opera,

atît tăisul cît si tinta,

găsind o punte între cele două culturi. 6

 

Imaginea unei fetite drăgute cu chip deschis

suflînd sărutări peste un corp nenăscut sugerează prin ea

o exemplificare a perlei din Legea Naturii

care ne uneste si apreciază deasupra oricăror falsi specialisti ai lumii.

Platon (într-a saptea scrisoare către Donysos) 7 spune că

îndrăgostitii de cunoastere ar trebui să folosească tactica spaimei

pentru a cîstiga oamenii de partea lor, dar azi

e-atîta zarvă peste tot; de dragul trucurilor

amanti Sofiei 8 ar trebui să fie mai tenaci si să-si

îndepărteze chiar frunzele din vită-de-vie.

 

Lăsati-l pe doctorul Ruth 9 , să vă aleagă un program

pentru un optim orgasm;

Lăsati-l să uite – desi va fi tîrziu – acele tehnologii ce fură

secretele de stat; dar mai ales lăsati-l să găsească calea,

fiind în joc timpul prezent!

Principalul motiv pentru distanta dintre

personalitătile stiintifice si umaniste este că putini umanisti

înteleg matematica si viziunile stiintei.

Par contre 10, destul de răspîndite printre echipele îmbrăcate în alb

este aceea că ceea ce facem noi cei îmbrăcati în tweed reprezintă Taina.

Un astfel de filistinism, as argumenta, afectează

o mare parte din răbdarea omenească, mai mult decît

Oricînd, torturînd stiinta încă de pe timpul Inchizitiei.

Esenta muncii unui artist, a unui scriitor, a criticului, savantului,

constă în a aprinde flăcări ce mistuie pe altii –

la fel cum se aprinde inima – astfel ca omenirea să nu-si piardă numele.

Dar umbrele cenusii ale desconsiderării

aruncate de citadele stiintifice, de către nobilimea lor,

la fel ca si pionii pătrunsi adînc în societate,

mînjeste tocmai Cultura adevărată.

Procesul are loc de-atîta vreme si-atîta de intens

încît găsesti obstacole la fiecare pas de vrei

să lupti din răsputeri cu fenomenul pe care-un altul

nu si l-a putut imagina. Eppur si muore . 11

2

Merleau-Ponty 12 are dreptate: numai prin liniste

se recuperează cuvintele. Numai prin abilitatea si puterea

de a cerceta în ritmul cel mai lent e propria noastră

viziune monstruoasă, exploatată – pentru a folosi

un cuvînt încîntător de-a lui Seamus Heaney 13

Si tocmai aceasta e carnea vie, singura carne vie

care există... Cînd Dyonisos sau Dumnezeu (nu tiranul din Siracuza

căruia Platon i-a scris) a căutat bănuitor chipul într-o sticlă.

În imaginea sa doar lumea-i apărea,

propria-i imagine găsind-o dintr-o întîmplare.

Ceva asemănător s-a întîmplat în democratia noastră,

elementul divin din experientă fiind prin greseala nimănui

greu de tinut în frîu: Voyez-vous cette tete?... 14

As număra... Avec cette tete, je boulverserai

tout obstacle que la Divinite pose sur la Terre! 15

Capetele noastre sînt măsti în jocul Lumii,

cap si gît plantate tridimensional,

deasupra corpurilor noastre, costum vital. Asa cum au dovedit

părintii, genetic sau în altfel pot fi usor distruse,

oricînd în ciclul vietii lor. Ci fiecare cap va recepta

tot felul de proiectile înainte de a se termina, desi,

toată această materie cenusie

fiind tinta favorită a săgetilor lui Apollo 16 – care, noi stim,

pot fi simple si crude,

dar oricare i-ar fi continutul

capul lucrează pentru a se exprima: este de la

natură înzestrat să facă asta,

asa cum ochii sînt pentru rîs si plîns,

nasul pentru adulmecat si buzele pentru sărutat,

fruntea pentru lovituri, părul pentru-a undui, a încînta si-a gîdila,

pielea seduce, înspăimîntă si doare, muschii pentru a relaxa gura

si ceea ce ea poate gîndi; doar urechile par în pierdere, într-adevăr,

dar printr-un truc si ele se pot misca.

 

Mărturisesc acum o apreciere evolutionistă:

ce alte specii au mai ridicat capul atît de sus

cum a făcut-o Omul?

Tot ceeea ce este el se datorează planului care oferă

cerurilor capul. Si totusi, cum si Goethe spunea:

Ce e cel mai greu în lume? Ceea ce pare cel mai simplu:

să vezi cu ochii ce este în fata ochilor.

În democratie e la fel

si omul vede totul despre-ai săi, pe el supraveghindu-se

în mijlocul atîtor frămîntări.

Si „ce-pot-face-pentru-tine” e ca un animal îmbătat 17

ce desconsideră cufărul tintuit de sens,

cufărul fiind reprezentat de craniul său. Din fericire

se poate apleca si arcui încercînd să stea alături de scopul

ce-i sporeste libertatea: poate că Vanna White 18 nu-i mediul

cel mai potrivit, dar cu sigurantă, undeva în capul său

îl poate ajuta s-o bage-n pat si dacă ar avea destulă bere

ar îmbina frumoasa si frigiderul ca un ak doilea Lear 19,

si cu voia lui Dumnezeu televizorul se poate scoate din priză.

Apoi putin mai linistit, dacă nu chiar singur poate să se întoarcă

la aceste poeme si să se oglindească în ele mărginit si etern.

 

Traducere de Liviu Pendefunda

Note

1. Alexis de Tocqueville, autor al On Democracy in America, 1840.

2. ideile... Poesia în particular : ibid. Vol III, partea 1, cap.11.17.

3. Xerox Corporation-s PaloAlto Research Center.

4. IA – Inteligenta artificială.

5. OSP – Ofiter superior principal.

6. Snow C.P.: The Two Cultures and the Scientific Revolution, Cambridge University Press, 1959 .

7. Dionysos, tiranul din Siracusa, Sicilia (430-367 î.C.).

8. amantii Sofiei , sau ai Cunoasterii, de ex. Filosofii.

9. Doctor Ruth, un bine cunoscut terapeut american de sexologie.

10. Dimpotrivă, în fr.

11. Si totusi se moare – joc de cuvinte pornit de la cuvintele lui Galilei: si totusi se învîrte, murmurate la renuntarea sa – în fata mortii si a tribunalului Inchizitiei – la teoria lui Copernic si acceptarea ideii ptolemeice că Pămîntul este centrul universului .

12. Maurice Merleau Ponty, filosof francez (1908-1961) autor al The Phenomenology of Perception (1945).

13. Te autoexploatează Seamus, te autoexploatează , de Seamus Heaney, poet irlandez, cîstigătorul premiului Nobel pentru literatură, 1995.

14. Vedeti capul acesta? – Denis Diderot, Conversatie între Diderot si D-Alambert (1769): Vezi oul acesta?

15. ...cu acest cap voi răsturna/ orice obstacol pe care divinitatea îl pune pe Pămînt, cf. Ibid. Cu acest ou se vor deschide toate scolile de teologie si toate templele Pămîntului.

16. săgetile lui Apollo, cf. Giorgio Colli, Dopo Nietzsche, ( After Nietzsche 1974), ca divinitate supremă, venerată de întreaga omenire, Apollo a fost descris de Empedocle ca o sacră si răutăcioasă inimă, care se năpusteste cu gîndurile sale iuti asupra întregii lumi. Săgetile fiindu-i gîndurile.

17. un animal îmbătat, cf. W.H.Auden, adevăratul, nefericit porumbel/ înteleaptă cădere din lumină/ dragostea sa din existentă.

18. o subretă a televiziunii americane

19. al doilea, Regele Lear al lui Shakespeare fiind primul.