Valeriu CÎMPEANU

 

Riscul etern

 

Am exact vârsta

la care Ulise

a pornit spre Ithaca

unde Penelopa

l-astepta mistuită de dor

si de vise ...

Dar văzând că nu vine

a făcut transfer de iubire

pe noul Ulise din mine

cu care m-asemui din fire

Nu stiu dac-am s-ajung

s-o văd vreodată

s-o strâng în brate

s-o dezmierd, s-o alint

să-i spun cât de mult o iubesc

că fără ea nu pot să trăiesc

Dar stiu că trebuie

s-o caut, s-o găsesc

să pot s-o iubesc

cu tot dorul din mine

ce mereu i-l nutresc

se zice c-ar fi o femeie aparte

dorită de toti bărbatii din lume

cu pofte trupesti, diavolesti

cum rar poti să-ntâlnesti ...

Ce dacă voi străbate

mări, munti si oceane

furtuni si deserturi

ce dacă m-ar trăda si pe mine

cu un alt ulise

mai ulise ca mine

mi-asum orice risc

căci prin riscuri exist

eu, trebuie s-o caut

s-o găsesc, s-o iubesc

pentru că stiu că există

ca si Troia

la fel de frumoasă

si tristă...

Da, da, cu orice riscuri

trebuie s-o găsesc

căci riscul este etern

Ce dacă Dante

îmi spune că Penelopa

m-asteaptă-n Infern ...

 

Perpetua întrebare

 

De ce există Everestul

de nu cumva să-l urc în zare

provocat de înăltimea-i sfidătoare

si de ce se află dincolo de el

în partea-i opusă, ascunsă

unde soarele înnoptează mereu

la picioarele lui Dumnezeu

 

De ce există Sahara

cu norii ei imensi de nisip

si ciulini zburătuciti

de vânturi fierbinti

peste dunele aprinse de soare

dacă nu s-o străbat

în căutarea unei oaze

pentru un strop de apă

s-ajung la Marea cea Mare

bucuros să-i ascult

mugetul valurilor călătoare

tipetele pescărusilor

legănati în briza mângâietoare

 

Si de ce există albastrul acesta

necuprins de mirare

dacă nu să-l străbat

pân’ la Steaua Polară

să văd de ce stă ea

atât de fix – tutelară

pentru noi cei care

mistuiti de mirare

călătorim peste mări si oceane

în căutarea Fetei Morgana

cea dorită de toti ne-ncetat

fără însă s-o aflăm vreodat ‘…