Armand Raoul CÂMPEANU
[DADA 1] Furculita cu patru dimensiuni în V
Evolutia pe aripi i-a făcut bucătele si i-a împărtit în patru anotimpuri, fiecare
reprezentînd o altă clasă socială. Patru la romani – prefix superlativ – nu e rudă cu
cele patru anotimpuri si nu acceptă: diviziunea coroanei, diviziunea moleculară,
diviziunea sexelor, diviziunea părtilor, diviziunea muncii, diviziunea politico-
geografică si nici televiziunea publică. Însă el nu este acceptat de către colectivul
teatral ce face colectie de hărti si călătoreste călare pe un cal cu trei picioare (patru
pentru ei este un număr cu ghinion), cu întărituri pe margini.
Morala: A parcurge un text cu cravata strînsă la gît luni în sir înseamnă să faci stiintă
exactă. Adună părtile, adună apa strînsă între maluri, detasează văzduhul si opreste
torentul de aplauze. Respiră!
[DADA 2] Prea mult cholesterol
Locul de prins peste ce are forma unui arc de roată de pe bătrînul continent fermecat
pe care cresc arbori tropicali ce fac ciorchini de cuie borte, unde domnul polonez,
poreclit „Zeamă de fructe”, care în zilele grecesti e cuier, iar la calendele romane e
călcat de tren, a auzit la idele lui Marte legenda unui vrăjitor, a devenit o atractie
turistică. Se spune că vrăjitorul, prins de un cos gol ce făcea pîinisoare împletite cînd
cînta cîntece de leagăn, se înteapă în locul fermecat cu un cui bont căzut din arborele
tropical ce a fost prins de un alt arbore tropical si s-a uscat, si în care acuma se prinde
părul si foile, ca într-o cursă de prins animale. Prima femeie prinsă de un cal cu sîrma
pentru porci stă atîrnată pe-o cracă perpendiculară pe trunchi alături de primul cal
prins de femeie în furca dorului.
Morala: Pescuitul este pentru persoanele frustrate sexual.
[DADA 3] Lesne de făcut în tandem. O tempora!
Tovarăsul de afaceri si-a iesit din mînă. Sufletul lui de domn îl tine sub cheie ca să nu
se mai deplaseze pe două roti pline de sens. El stă în balansoar si nivelează pasajul
necredincios făcut în plin centru, obisnuit cu înăltimile. Nivelul de trai al ansamblului
de persoane, plin de pete produse de soare, geme de efort în plin centru. Capetele de
zăvor, în carne si oase, opace, trase la pret, din cînd în cînd îsi înghit limba ce se
aseamănă cu emblema statală, în timp ce mărsăluiesc spre întinderile nesfîrsite de
curieri din trecut, ce sînt prinsi de ureche în ciresi, aducînd aminte de neamul
romanilor.
Morala: Lupul moralist de vulpe.
[DADA 4] Verighetele pun capăt zilelor
Dibuirea unui animal vesel, de culoarea aurului, de către superiorii coloneilor pe
invers, întoarce lotul atras în centru ce bea la cabană. Soarele e în prag si vrea să ia loc
la evenimentul grandios. Distinsă, cu purtări alese, gura paharului, plină de capse si
varietăti de culori, se sprijină de centru socată la inimă. Perele, din nou în mijlocul
fiarelor ce seamănă cu o holdă, decolorate de la spălare, fluieră a foaie de tablă si a
amestec de metale, în timp ce un grup de ghebosi se îndreaptă spre carcera unde au
stat evreii.
Morala: Briscă sau orătanie.
[DADA 5] Necincinalul în treime
Brigada artistică a fost restructurată în urma vizitei de lucru a secretarului general
responsabil cu propaganda din cauza importului de influentă de sorginte capitalistă,
opus doctrinei fratilor Marx, ce si-a făcut simtită prezent a cu doar cîteva luni înainte
de încheierea celui de-al treilea cincinal, si ce a avut ca rezultat, printre altele,
determinarea părăsirii de către un artist al poporului, cîndva fruntas pe ramură de
productie, ce s-a afirmat prin desele depăsiri de plan, a paradisului socialist
international, preferînd calea capitalistă ce duce către imperialistii yankei, unde a
primit, la sosirea post-mortem – căci suferise damnatio memoriae – medalia „Cel mai
iubit dintre tovarăsii gropari ai revolutiei” si o functie în birocratie, cu un salariu
mediu, bonuri de masă si cafea la discretie, urmînd ca după sase luni să primească si o
secretară pe măsura sarcinilor si responsabilitătilor ce-i revin, iar mama sa a devenit
membră în „Clubul mamelor de renume mondial”, însă nimic nu poate rivaliza cu
calitatea de membru în „Clubul Sfintilor” pe care o detine tatăl său, mare erou de
război, ce a stat ascuns într-un tanc, sub pămînt, peste cinci ani de zile, iesind tocmai
atunci cînd dusmanul nu se astepta – se făcuse pace între timp – atacînd coloana
oficială ce trecea pe deasupra lui, omorîndu-1 pe marele dictator, dînd astfel un suflu
nou partizanilor si luptelor de gherilă, ce au reusit să pună apoi mîna pe putere după
numai o săptămînă, însă, asa cum se întîmplă peste tot în lume, noul regim a
degenerat si totul a revenit la starea initială: agresori – oprimati, exploatatori –
exploatati, cotropitori – cotropiti.
Morala: Teleenciclopedia nu ucide.
