TINERI AUTORI
Stefan CIOBANU
locul nostru de întîlnire între două felii de scaun
mai stii umbra cu nasturi din foisor
să nu ti se pară cald
o să deschid toate icoanele sufletului meu
voi sfărîma usile de sare
toate usile de sare
o să fie zgomot
si ne va cuprinde o moleseală de unt topit
atunci o să te rog
să îti picuri tot corpul
pe degetele mele
precum ceara de la lumînări
vom avea însemnat cu pixul în palmă
ce clopote să tragem
ce păsări să speriem
ce oameni
ne vom cutremura cît să ne pice
din trupuri
cărămizi în flăcări
pesemne că
atunci
între inimile noastre
nu o să mai fie iarbă rosie
sau degete iesite din pămînt
o să fie în schimb
un vînt ca o herghelie
de acum iau doar pastile de bumbac
afisele nu se nasc pe ziduri
uite
încalc jurămîntul castanelor
si al oglinzilor sparte între dinti
mătur oceanele cu genunchii
si îmi îngrop fruntea în burtile pestilor
pentru că înăltimile catedralelor se respectă
si pentru că
pe umeri nu îmi mai cresc ferigi de frică
irisul obosit va fi lipsit de viitor
asta da decizie
dacă as fi fost la vîrsta liceului îti ziceam
/cînd zîmbesti
parcă se scutură aerul de soare si apare un curcubeu/
dar cum acea vîrstă
este un lant muntos
nu îmi rămîne decît să mă gîndesc la tine
în timp ce îmi scutur sandalele de frig
stii
hrana începe din stomac
odată cu prima lumină aprinsă
oricum
sub tălpi am păsări
sub nisip am păsări
în păsări am păsări
e timpul meu
chiar dacă totul este un strat de mucava
atîta te rog să îmi spui si mie
cînd
eu număr pasii prin culori
cine pe cine
a treia literă din numele tău
are alb de sus în interior
în timp ce
o foaie de hîrtie
se află în derivă pe străzi
aliniate toate razele soarelui
sînt niste cuvinte bine spuse
desi
pe spate
printre coaste
au loc alunecări de teren
poate că uneori carnea se joacă
de-a ascunselea cu tine
poate că uneori te găsesti foarte usor
visînd nisip si cărăbusi
eu
cu mîinile făcute un cos de nuiele
încerc să te prind
si să te duc în mijlocul universului
cînd îti voi sufla peste cearcăne
totul se va înclina spre dreapta
si
