POEZIE ITALIANĂ

Luca CIPOLLA

 

DELIRUL LUI LULE

 

Farurile ma s inii t ă iau noaptea, noaptea aia f ă r ă Dumnezeul sunetului unui radio î ndep ă rtat,

"Carried away by a moonlight shadow";

n-aveam multe de spus mie î nsumi, nimic de ad ă ugat, de altfel a s a se î nt â mpl ă î ntre prieteni;

c â nd o aveai î n gur ă era ca s ă simulezi, poate o f ă ceai din instinct sau mai bine din interes.

C ă l ă torii des cu mintea s i î n spa t iu, nu era doar ca s ă iau un avion s i s ă vin la Bucure s ti sau

la Ia s i, era s ă -mi caut un ego, ideea c ă î n lume exista o idee, un loc ideal,

dar mai ales amintirea de cum a fost odat ă aici;

acum sunt deja b ă tr â n,

mintea mea ars ă ca î n iulie o miri s te...

M ă acuzai c ă n-am crescut, c ă nu sunt liber,c ă ascult prea mult de ai mei,

dar acum iat ă sunt din nou aici s i farurile ma s inii î nc ă mai taie noaptea.

C â nta puradelul ă la din metrou s i m ă privea ca un c â ine b ă tut î n timp ce sora lui

l-aducea cu acordeon.

A s a m ă primea t ara ta s i nu era prima oar ă .

Î n cercam s ă r âd cu tine, s ă nu simt singur ă tatea, s ă te t in de m â n ă ,

s i s ă s tiu c ă pentru tine s i eu eram rom â n.

"Nemo propheta in patria"..dar oare era doar o iluzie;

stins e totul acum, disp ă rut din p ă m â nt, fixez î n eter,

amintirea acelei seri,

î n dep ă rtare o comet ă s i spa t iul, universul, lumea cealalt ă , totul at â t de aproape,

s i singur ă tatea aceasta a t â rfelor s i a substan t elor psihotrope,

chinul ă sta care m ă face s ă pl ă tesc pentru o simpl ă amici t ie, o iubire.

.. S i c â nd ît i vorbesc/ î mi vorbe s ti î n camera aia nu reu s esc s ă nu m ă g â ndesc la tine la marginea patului

c â nd ît i sco t i ciorapii s i apoi pe sub p ă turi î ntr-o î mpreunare a emo t iilor s i a mirosurilor

s ă -i poveste s ti ziua ta celui care te iube s te; eu a s vrea s ă fiu acela.

Aerul crispat ît i taie r ă suflarea s i noaptea n-are mil ă de c â ini vagabonzi

ca o mam ă critic ă s i sever ă , nu accept ă filme f ă r ă tram ă s i t i-le face s ă -ndure

ca s i cum via t a ta s ă respire aerul ei s i la fiecare adiere a v â ntului s ă - t i cear ă cont.

C ă l ă torii des cu mintea s i î n spa t iu,

o ma s in ă a timpului, rada era acolo, î n ochii de lun ă care m ă proiecta lumea ei,

eram un extraterestru, nu se putea s ă -mi vad ă din c â mpurile galbene de rapi tă ,

nici m ă car ve s m â ntul corporal nu m ă p ă r ă sise, un nou Armstrong cu ochii mari s i holba t i,

speria t i, ca ai unui mic chinez speriat,

a s a m ă ridicam î n aer, f ă r ă gravitate, tot s i numai g â nd..Cum era lumea dinspre acolo sus...

ciudat c ă nu vedeam p ă m â ntul, dar numai secundele s ă curg ă , minutele s ă treac ă - balastul -

orele s ine, kilometrii ore care devin zile s i trenul timp care se deznoad ă

dedesubt, aproape ca un s arpe mic, senzual s i ireal.

Este a s a c ă p ă m â ntul î ncepu s ă tremure dar din cr ă p ă turi numai z ă pada, z ă pada care umplu s i st ă vilarele izvoarelor,

debord â nd s i str â ng â ndu-m ă o dup ă -amiaz ă s ă vorbesc o cvasispaniol ă cu o cvasiprieten ă ,

prieten ă de cuvinte, prieten ă de pl ă cere,

astfel precipit â nd î ntr-un vid, dar ridicat de energia unui tunel care î mi vorbi despre pescuit,

o alt ă dup ă -amiaz ă s i unchiul meu s i copilul care eu sunt s i Lucio Dalla, treisprezece ani s i privire de fat ă ,

o manta p ă r ă sit ă printre cadavrele s an t ului, alge, ap ă , un cimitir vechi care atinge secolul al XIX-lea,

un "duce" s i regele, un strig ă t printre r â ndurile de orez, goana aceea

printre tulpini s i planarea î n aer..

rev ă zui at â tea piei cu at â tea culori, briza î n fire din p ă rul lor

s i un copil m ă ar ă ta cu degetul, un copil care murd ă rea iarba cu pl â nsul lui, genunchiul zg â riat,

mirosul p ă m â ntului, chemarea unei v â rste ingenue s i france..

Cartea nu prea departe, î n aer,

a s vrea s-o ating s i frica obi s nuit ă de a î ntoarce foaia, ce nelini s te,

Dumnezeule, acoper ă -m ă cu ve smâ ntul lui alb,

m ă uitam î n sus la orice gre s eal ă comis ă ,

de mine s i de cei care m ă preced ă ,

din fereastra aceea,

z â mbetul lui, tat ă l meu m ă t inea de m â n ă s i m ă ducea acolo,

acum doar atomi, mintea mea î n delir,

visul sau un miraj, Venus neagr ă , plosca î ntins ă la chemarea mea,

v ă zui din nou fereastra s i eram acolo, prezent la judecata timpului,

limbile de ceas f ă r â mi t ate,

patul desf ă cut, z â mbetul lui, s ă racul Mario, ve s m â ntul candid, pudoarea lui,

s i imaginai,

farurile stinse,

singur,

mi se î nghea tă s â ngele de-a lungul v ă ii lui Iosafat.

 

În traducerea autorului