POEZIE ITALIANĂ
Luca CIPOLLA
DELIRUL LUI LULE
Farurile ma s inii t ă iau noaptea, noaptea aia f ă r ă Dumnezeul sunetului unui radio î ndep ă rtat,
"Carried away by a moonlight shadow";
n-aveam multe de spus mie î nsumi, nimic de ad ă ugat, de altfel a s a se î nt â mpl ă î ntre prieteni;
c â nd o aveai î n gur ă era ca s ă simulezi, poate o f ă ceai din instinct sau mai bine din interes.
C ă l ă torii des cu mintea s i î n spa t iu, nu era doar ca s ă iau un avion s i s ă vin la Bucure s ti sau
la Ia s i, era s ă -mi caut un ego, ideea c ă î n lume exista o idee, un loc ideal,
dar mai ales amintirea de cum a fost odat ă aici;
acum sunt deja b ă tr â n,
mintea mea ars ă ca î n iulie o miri s te...
M ă acuzai c ă n-am crescut, c ă nu sunt liber,c ă ascult prea mult de ai mei,
dar acum iat ă sunt din nou aici s i farurile ma s inii î nc ă mai taie noaptea.
C â nta puradelul ă la din metrou s i m ă privea ca un c â ine b ă tut î n timp ce sora lui
l-aducea cu acordeon.
A s a m ă primea t ara ta s i nu era prima oar ă .
Î n cercam s ă r âd cu tine, s ă nu simt singur ă tatea, s ă te t in de m â n ă ,
s i s ă s tiu c ă pentru tine s i eu eram rom â n.
"Nemo propheta in patria"..dar oare era doar o iluzie;
stins e totul acum, disp ă rut din p ă m â nt, fixez î n eter,
amintirea acelei seri,
î n dep ă rtare o comet ă s i spa t iul, universul, lumea cealalt ă , totul at â t de aproape,
s i singur ă tatea aceasta a t â rfelor s i a substan t elor psihotrope,
chinul ă sta care m ă face s ă pl ă tesc pentru o simpl ă amici t ie, o iubire.
.. S i c â nd ît i vorbesc/ î mi vorbe s ti î n camera aia nu reu s esc s ă nu m ă g â ndesc la tine la marginea patului
c â nd ît i sco t i ciorapii s i apoi pe sub p ă turi î ntr-o î mpreunare a emo t iilor s i a mirosurilor
s ă -i poveste s ti ziua ta celui care te iube s te; eu a s vrea s ă fiu acela.
Aerul crispat ît i taie r ă suflarea s i noaptea n-are mil ă de c â ini vagabonzi
ca o mam ă critic ă s i sever ă , nu accept ă filme f ă r ă tram ă s i t i-le face s ă -ndure
ca s i cum via t a ta s ă respire aerul ei s i la fiecare adiere a v â ntului s ă - t i cear ă cont.
C ă l ă torii des cu mintea s i î n spa t iu,
o ma s in ă a timpului, rada era acolo, î n ochii de lun ă care m ă proiecta lumea ei,
eram un extraterestru, nu se putea s ă -mi vad ă din c â mpurile galbene de rapi tă ,
nici m ă car ve s m â ntul corporal nu m ă p ă r ă sise, un nou Armstrong cu ochii mari s i holba t i,
speria t i, ca ai unui mic chinez speriat,
a s a m ă ridicam î n aer, f ă r ă gravitate, tot s i numai g â nd..Cum era lumea dinspre acolo sus...
ciudat c ă nu vedeam p ă m â ntul, dar numai secundele s ă curg ă , minutele s ă treac ă - balastul -
orele s ine, kilometrii ore care devin zile s i trenul timp care se deznoad ă
dedesubt, aproape ca un s arpe mic, senzual s i ireal.
Este a s a c ă p ă m â ntul î ncepu s ă tremure dar din cr ă p ă turi numai z ă pada, z ă pada care umplu s i st ă vilarele izvoarelor,
debord â nd s i str â ng â ndu-m ă o dup ă -amiaz ă s ă vorbesc o cvasispaniol ă cu o cvasiprieten ă ,
prieten ă de cuvinte, prieten ă de pl ă cere,
astfel precipit â nd î ntr-un vid, dar ridicat de energia unui tunel care î mi vorbi despre pescuit,
o alt ă dup ă -amiaz ă s i unchiul meu s i copilul care eu sunt s i Lucio Dalla, treisprezece ani s i privire de fat ă ,
o manta p ă r ă sit ă printre cadavrele s an t ului, alge, ap ă , un cimitir vechi care atinge secolul al XIX-lea,
un "duce" s i regele, un strig ă t printre r â ndurile de orez, goana aceea
printre tulpini s i planarea î n aer..
rev ă zui at â tea piei cu at â tea culori, briza î n fire din p ă rul lor
s i un copil m ă ar ă ta cu degetul, un copil care murd ă rea iarba cu pl â nsul lui, genunchiul zg â riat,
mirosul p ă m â ntului, chemarea unei v â rste ingenue s i france..
Cartea nu prea departe, î n aer,
a s vrea s-o ating s i frica obi s nuit ă de a î ntoarce foaia, ce nelini s te,
Dumnezeule, acoper ă -m ă cu ve smâ ntul lui alb,
m ă uitam î n sus la orice gre s eal ă comis ă ,
de mine s i de cei care m ă preced ă ,
din fereastra aceea,
z â mbetul lui, tat ă l meu m ă t inea de m â n ă s i m ă ducea acolo,
acum doar atomi, mintea mea î n delir,
visul sau un miraj, Venus neagr ă , plosca î ntins ă la chemarea mea,
v ă zui din nou fereastra s i eram acolo, prezent la judecata timpului,
limbile de ceas f ă r â mi t ate,
patul desf ă cut, z â mbetul lui, s ă racul Mario, ve s m â ntul candid, pudoarea lui,
s i imaginai,
farurile stinse,
singur,
mi se î nghea tă s â ngele de-a lungul v ă ii lui Iosafat.
În traducerea autorului
