Iulian Marcel CIUBOTARU
Un poet interbelic uitat: Virgil Treboniu
Consultînd colectia „Jurnalului literar” pe anul 1939, am întîlnit în paginile acestei publicatii literare cîteva texte lirice semnate de către Virgil Treboniu. Prima dintre poeziile la care fac trimitere a apărut în numărul din 12 februarie si este intitulată „Orasele părăsite”. Întrucît cele patru catrene care alcătuiesc textul liric reprezintă ( pentru a folosi o expresie apartinînd lui Sextil Puscariu) „pagini de literatură care ar merita să fie reînviate” , redau în continuare integral textul Oraselor părăsite:
Orasele părăsite au ceva din nelinistea duhului.
Din casele albe mai ies parfumuri tari,
Pe scările negre nu mai coboară stelele
Si acum plopii înalti s - au transformat pîndari.
Marile festine închise pentru totdeauna
Luptătorilor de circ, frumoaselor pleoape,
Nu mai însîngerează cu jertfa nestricătoare altarele
Si trăiesc în timp din albastrele ape…
Numai aurora simtindu-si pasul în umbră
A căzut peste grădini înfiorate, tăcere;
Cum s-au terminat visurile, legendele,
Si cum s - a vestejit lacrima omului peste sere.
Nu mai e nimeni să vrăjească, să cînte
Tristetile părăginite în orasele părăsite,
Nu mai e nimeni să mai plîngă odată
Să mai bată încetarea inimilor putrezite?
(Jurnalul literar. Foaie săptămînală de critică si informatie literară , anul I, nr. 7, 12 februarie 1939, p. 2).
Cea de-a doua poezie semnată de Virgil Treboniu si publicată în nr. 45 din primul an de existentă al „Jurnalului literar” este intitulată Necuprins, fiind o frumoasă meditatie prilejuită eului liric de ritmicitatea anotimpurilor.
Necuprins
Ce pămînt jilav a fost adus pentru flori
Din rădăcini argintul a făcut iarnă,
Atîtea duhuri rămase în repaos
Dus-au cu mîna albă anii de prihană.
Peste închipuitele desertăciuni a nins,
Nu mai era nimeni cu lancea fermecată;
Mai asteptau păstorii nasterea lui Isus
Lîngă ieslea de vreme pietrificată?
Ai simtit si tu cum se despică din lut
Mai anevoie decît inima îmbrătisată,
Nu te-a întrebat nimeni unde se duc
Si spre ce toamnă călătoreste figura uitată?
Cine pleacă cu frumosul Octomvrie,
Atît de palid, atît de necuprins,
Nu mai urla suflete, nu mai e nimeni,
Ochii tăi îmi vorbesc că ai învins.
(Jurnalul literar. Foaie săptămînală de critică si informatie literară , anul I, nr. 45, 5 noiembrie 1939, p. 4).
* * *
Numele lui Virgil Treboniu este putin cunoscut în istoria literaturii romîne. Desi a publicat peste cincizeci de volume si brosuri continînd versuri si a colaborat la multe periodice literare din epoca interbelică („Luceafărul literar”, „Neamul românesc”, „Jurnalul literar”, „Bilete de papagal”, „Revista Fundatiilor Regale”, „Raza literară” s.a.) Treboniu nu figurează în lucrările de referintă dedicate istoriei literaturii romîne întocmite de M. Popa, I. Rotaru, M. Zaciu, M. Papahaghi si A. Sasu ori N. Manolesu. O scurtă biografie a scriitorului am identificat-o în nr. 32 (apărut la 6 august 1939) al Jurnalului literar. De aici aflăm că Virgil Treboniu s-a născut la 23 aprilie 1909, în Bucuresti. Debutează în 1928 în revista „Albina” iar sapte ani mai tîrziu întemeiază împreună cu Grigore Ancu si alti tineri scriitori grupul poetic „Adonis”, pe care istoria literaturii l-a catalogat drept „un fenomen literar mediocru” . Privitor la cercul poetic „Adonis”, Tudor Arghezi nota în 1946 următoarele: „cercul poetilor din strada Grigore Tocilescu 34, poartă numele androgin, de Adonis. Putin mă interesează dacă poetii grupului sunt geniali sau numai extraordinari. Mă emotionează tovărăsia lor constantă si chinuirea lor de a se depăsi” . În 1941, în cunoscuta sa Istorie a literaturii române, George Călinescu îl caracteriza pe Virgil Treboniu ca pe un „poet fecund, care a scris un număr incalculabil de plachete si a organizat editura Adonis” . De asemenea, dintr-un util instrument de lucru, întocmit de Mihail Straje, aflăm că numele real al poetului era G. Vasilescu, Virgil Treboniu fiind un pseudonim . Acelasi Mihail Straje oferă ca dată de nastere a poetului anul 1910. Incertitudinea stabilirii anului exact al nasterii poetului Virgil Treboniu persistă, mai ales dacă luăm în considerare că pe site-ul http://agonia.ro este oferită data de 23 aprilie 1907 drept moment al venirii pe lume al acestui poet !
Este inutil să justific demersul prin care poezia acestui „mărunt” scriitor de versuri ar putea fi repusă în circulatie. Însă, asa cum s-a observat, în peisajul literar „autorii de dictionar” îsi au rolul lor: „fără ei nu există viată literară, întrucît creează emulatie, întretin un climat propice creatiei si constituie fundalul pe care se profilează individualitătile importante”.
În 1945, Paul Bărbulescu a realizat un „Scurt comentariu critic la Poesia lui Virgil Treboniu”. Imaginea redă coperta acestei lucrări
Sextil Pu ș cariu, Calendare ș i almanahuri , în „Almanahul Graficei Române”, 1927, p. 43.
Victor Durnea, Treboniu Virgil, în Eugen Simion (coord. general), Dictionarul general al literaturii române, vol. VI, S/T, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 767.
Tudor Arghezi, Virgil Treboniu, în Idem, Scrieri, vol. XXXIII. Proze. O galerie de portrete (1911-1966), Bucuresti, Editura Minerva, [1983], p. 304; initial, acest articol a apărut cu titlul Un poet si un mormânt, în “Adevărul”, an 60, nr. 16.661, 11 septembrie 1946, p. 1.
George C ălinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Bucuresti, Fundatia regală pentru literatură si artă, 1941, p. 930.
Mihai Straje, Dictionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor si publicistilor români, Bucuresti, Editura Minerva, 1973, p. 733.
