Iulian Marcel CIUBOTARU

 

DIN CORESPONDENTA POETULUI GEORGE MĂRGĂRIT

O SCRISOARE INEDITĂ

 

Opera poetului George Mărgărit nu a trezit din nefericire interesul vreunui exeget, care să realizeze măcar o editie critică a scrierilor lăsate de cel care a fost apreciat ca fiind unul dintre cei mai importanti scriitori din Iasul postbelic . Cele circa o mie de articole pe care George Mărgărit le-a publicat până în 1961, după propria sa mărturie, incluzând eseuri, reportaje, critică literară, traduceri, precum si opera lirică (din care au apărut în volum numai patruzeci si două de poezii) asteaptă încă să fie scoase din revistele si ziarele apărute între 1943 (atunci când are loc debutul poetului) si 1961 (anul mortii), si repuse în circuitul literar. Astfel stând lucrurile, este aproape inutil să mai precizez că cea mai mare parte din corespondenta lui George Mărgărit fie a fost prost editată, nefiind însotită de comentariile absolut necesare, fie a rămas inedită. O parte din corespondenta purtată cu George Călinescu a văzut lumina tiparului în 1987, iar altă parte a fost recent editată. De asemenea, alte câteva scrisori adresate lui Leonard Gavriliu au apărut nu de mult în revista Convorbiri literare, iar pe altele, adresate unor apropiati (Lucian Dumbravă, Dumitru Mistreanu), le-am editat cu putin timp în urmă.

Documentul care se publică în continuare se păstrează la Arhivele Statului din Iasi. El reprezintă răspunsul pe care Lucian Dumbravă îl adresează lui George Mărgărit în urma scrisorii pe care acesta o expediase prietenului său la 12 februarie 1959, din Botosani. Întrucât respectiva scrisoare a fost publicată într-un grupaj de texte apartinând doar lui George Mărgărit, continutul epistolei-răspuns se publică întegral aici. Ortografia este cea care apartine expeditorului acestei misive.

 

„Iasi, 21 februarie 1959

 

Dragul meu bădie,

 

Îti răspund cu multă întârziere (exact opt zile) pentrucă o gripă stupidă m-a tintuit cu vrăjmăsie în patul trecutelor noastre suferinte comune. Mă rog mai întâi de iertăciune, promitîndu-ti promptitudine viitoare, si apoi, îti doresc matale sănătate multă, deplină, si – ca să fiu în tonul epistolar obisnuit – realizarea tuturor dorintelor (mata stii la ce mă gîndesc si astept să-si spun cît de curînd si traditionalul „să fie într-un ceas bun!”). Dragă bădie, scrisoarea matale mi-a produs bucuria rară a sentimentelor prietenesti si mai ales ace(e)a a vestilor bune. M-am bucurat sincer si mult aflînd de refacerea sănătătii matale si de buna dispozitie sufletească în care te afli. Nu pot decît să-ti fac încă odată urarea deplinului succes. Am transmis cele cuvenite tuturor (mai putin lui Horatiu care n-a mai venit prin Iasi). Pe aici obisnuita monotonie a iernilor fleoscăite si a spiritelor suficiente siesi cum ar spune Blaga. Turcus e mai mult bolnav si deci absent din obisnuitele noastre polemici, Lăbuscă s-a pierdut prin Bucuresti (n-a rezolvat nimic cu slujba!), iar Sîrbu s-a ostracizat în cerdacul lui de la Copou. Florin Petrescu si cu mine am luat hotărârea să reducem (?) razele miraculosului, asa încât, acalmie pe întregul front. Personal, mi-am mutat cartierul general la Cortez, iar acolo nu mai pot folosi artileria grea si – cum spuneam – m-am hotărît să reduc simtitor din munitii. Vei primi peste o săptămână onorariul: în jurul a 750. Apropos: trimite urgent adresa la Coarnele Caprei unde ti se păstrează la C. E. C. una leafă întreagă (am informatie precisă). Azi am expediat pachetul cu haine; cu numărul cerut din „Iasul nou” e mai greu pentru că nu există niciun exemplar în depozitele Adinei (nici Istrati n-are!). Dacă mata îi scrii o scrisoare curtenitoare colonelului, poti obtine exemplarul din colectia completă a Dsale. Dacă nu, scrie-mi si eu am să copii textul poeziei din colectia de la Fundatii si ti-l trimit cu prima postă.

N. B: Trimite-ne ceva la redactie!

 

Cu cele mai bune sentimente te îmbrătisează”

[Lucian Dumbravă]

Al Andriescu, Boema ie ș eană a anilor 1945-1960 , în Dacia literară, anul III, nr. 8 (4/1992), p. 17.

Iulian Marcel Ciubotaru, Un document de arhivă inedit: autobiografia poetului George Mărgărit, în Convorbiri literare, anul CXLV, nr. 9 (189), septembrie 2011, pp. 35-37.

V. George Mărgărit, Vulturii amiezii, edi ț ie îngrijită de Lucian Dumbravă ș i Horia Zilieru, Ia ș i, Editura Junimea, 1970, republicat cu mici modificări în ceea ce priveste dispunerea poemelor – v. George Mărgărit, Profeticul vis, prefată de Daniel Corbu, Ia ș i, Editura Princeps Edit, 2005, 132 pagini.

În “Revista Fundatiilor Regale” din septembrie, 1943.

Mircea Filip, Epistolar Comarnescu III, Scrisori de la George Mărgărit, în Dialog, anul XIII, nr. 3-4 (81-82), mai-iunie, 1981, p. 14.

G. Călinescu ș i contemporanii săi. Coresponden ț ă primită , vol. II, edi ț ie îngrijită, note ș i indici de Nicolae Mecu, Documente literare, Bucure ș ti, Editura Minerva, 1987, pp. 150-152.

Nicolae Scurtu, Noi contributii la bibliografia lui George Mărgărit, în România literară, an 42, 6 august 2010, nr. 29, p. 14, text republicat în Idem, Contributii de istorie literară, vol. I, Bucuresti, Editura Ars Docendi, 2011, pp. 176-180.

Leonard Gavriliu, Trei scrisori de la poetul George Mărgărit, în Convorbiri literare, anul CXXXVII, serie nouă, nr. 9 (93), septembrie 2003, pp. 23-24.

Iulian Marcel Ciubotaru, Scrisori inedite de la George Mărgărit în Dacia literară , anul XXIII (serie nouă din 1990), nr. 102-103 (3-4/2012), pp. 68-75.

Pentru continutul scrisorii, v. Ibidem, pp. 69-70.

În realitate sunt nouă zile. Diferenta de o zi poate fi dată de neconcordanta între data data postei si momentul scrierii epistolei.

Este vorba despre poetul Nicolae Labis. Se pare că acesta a fost influentat destul de puternic de George Mărgărit, cu care a păstrat o strânsă prietenie, v. Iulian Marcel Ciubotaru, George Mărgărit, în Cronica. Revistă de cultură, anul XLVI, serie nouă, nr. 8, august 2011, p. 18.

Este vorba despre poetul Florin Mihai Petrescu (31 martie 1930-3 aprilie 1977). Acesta „a urmat scoala primară, Liceul Internat si Facultatea de Filologie din orasul natal (Iasi) obtinând licenta în limba si literatura română. A debutat în revista „Iasul nou”, în 1956, la îndemnul criticului si poetului iesean Dimitrie Costea. Debutul editorial a avut loc în anul 1959, cu volumul Chemarea primăverii. Au urmat volumele: Stele rosii (1960), Perspective (1963), Concert minus unu (1968), Între pământ si stele (1979), Vis si simetrie (1973), La timpul unu (1974) si Taina oracolelor (1976)” - Apud Ionel Maftei, Poetul Florin Mihai Petrescu. 80 de ani de la nastere, în Evenimentul. Regional al Moldovei, 31 martie 2010, consultat on line la data de 12 decembrie 2011-http://www.evenimentul.ro/articol/poetul-florin-mihai-petrescu-0.html

În această parte a scrisorii un rând si jumătate a fost tăiat. Desi acesta este încă citet, integrarea lui în textul scrisorii nu este utilă.

Toponimul Cortez desemna o vie, aflată lângă dealul Cetătuia, care îsi luase numele de la familia Cortez. Asa cum îsi aminteste Dumitru Ignea, se pare că aici îi plăcea lui Nicolae Labis să vină atunci când vizita Iasul. Potrivit aceluiasi memorialist, poetul se îndrăgostise de celebra Viorica Cortez, de aceeasi vârstă cu el (ambii născuti în 1935) – Cf. Claudia Crai, O comoară spirituală într-un apartament de pe Cuza-Vodă, în Ziarul de Iasi, 21 ianuarie 2008, consultat on-line la data de 13 decembrie 2011: http://www.ziaruldeiasi.ro/local/o-comoara-spirituala-intr-un-apartament-de-pe-cuza-voda~ni4k90

Localitate aflată lângă ora ș ul Hârlău, unde George Mărgărit a fost pentru o perioadă profesor.

În mod contrar regulilor genului epistolar, autorul (Lucian Dumbravă) nu semnează această scrisoare.