Antoni CLAPÉS

(Sabadell, 1948)

LUMINA ASTA CARE ESTOMPEAZĂ…

 

Lumina asta care estompează

peisaje si confundă distantele,

care se roteste cu ceata

până în chiar mijlocul văii,

 

lumina ce revarsă

snopi de cupru pe miristi

nu-ti aminteste de cea care poleieste cu aur

colinele Toscanei?

 

Se întrevăd zilele recoltei,

după-amieze petrecute cu strânsul smochinelor,

momente furtunoase ce exaltă

aromele pământului dezgolit.

 

Totul e acum ca o carte:

răsfoiesti file, începi pagini,

umpli treptat memoria

altuia, cu un altul.