RENKU ÎNTRE CREATIE SI CREATIE ÎN COLABORARE

Specie literarã clasicã a poeziei orientale/nipone, poemul-în-lant, (renku) compus de doi sau mai multi autori apeleazã la un concept cu totul strãin mentalitãtii occidentale: creatia poeticã în colaborare, altfel zis, poezia scrisã în echipã, în microgrup. Încã în secolul al XIX-lea, în epoca Meiji, marele poet Masaoka Shiki (1867-1902), educat în spirit occidental, s-a revoltat împotriva acestei maniere de creatie, devenind un dusman neîmpãcat al unui astfel de colaborationism literar, cu urmãrile binestiute: primul verset din renku a devenit haiku, restul înlãntuirii fiind repudiat ca specie literarã. În a doua jumãtate a secolului XX, poemul-în-lant a trãit o epocã de reabilitare în Japonia, fenomen preluat de poezia în limba englezã. Deoarece în decembrie 1994 am compus primele poeme-legate în limba românã, Ascultînd viscolul, urmate de multe altele, cu un singur autor sau în colaborare, inclusiv O patã pe zid, 365 de legãturi, îmi permit sã scriu aceste înduri în profundã cunostintã de cauzã. Gestul meu a venit în întîmpinarea unei tendinte, care, ulterior, s-a dovedit fecundã. Poetii români de haiku au adoptat destul de repede scrierea în colaborare, numai cã poemul-în lant este o mare capcanã, pentru simplul motiv cã nu se leagã poeme haiku, asa cum cred neinitiatii, ci cu totul altceva, poeme-scurte, tanka. De aceea, vã întreb cu sinceritate, cum sã compunã renku cei care respectã (mai mult sau mai putin) regulile poeziei haiku, dar se intereseazã prea putin (pentru a nu spune cã deloc) de poezia tanka? Renku înseamnã poeme-tanka-în lant, nicidecum alte rãtãciri. ªi atunci, ce face dragul de poet român? Ignorã tanka, pentru cã nu reuseste sã si-o asume creator, în schimb trece inimos la actiune si se preface cã scrie un fel de poeme-în-lant, discreditînd dintr-o loviturã trei specii literare: tanka, renku, haiku. Este o performantã, sã recunoastem!
Ce înseamnã a compune în colaborare?
Dacã stabilirea primului verset, hokku, obligatoriu haiku, este grija primului autor (în orient, un maestru), al doilea autor are responsabilitatea de a compune primul tanka. Astfel, cineva propune, sub semnãturã, primul verset:
Dupã o stîncã –
tãul încretit de vînt
contine spatiul.
Al doilea autor, cunoscînd mai mult decît regulile de creatie, propune urmãtorul tanka, pe care-l semneazã:
Dupã o stîncã –
tãul încretit de vînt
contine spatiul –
pentr-a clãtina muntii
arunc mãcese-n apã.
Primul verset, hokku/haiku, este o creatie individualã, originalã, cu un singur autor. În continuare, primul tanka este o creatie colectivã, cu doi autori, prin urmare, o creatie în colaborare. Celui de al doilea poet îi revine rãspunderea de a integra armonios un text strãin în propriul sãu discurs liric elevat. Regulile colaborãrii, din tanka în tanka, se desfãsoarã pînã la încheierea înlãntuirii.
Ca în toate formele fixe, setul de prescriptii este destul de complicat, prilej de aur pentru poeti de a le respecta (ceea ce, peiorativ, se numeste academism), sau de a le ignora (ceea ce, eufemistic, se cheamã modernism, libertate de creatie sau orice altceva).
Ce rol joacã maestrul, dacã este prezent vreunul, sau coordonatorul?
El nu se substituie nicidecum unei strecurãtori, care selecteazã o variantã sau alta de tanka, dupã propriul gust estetic mai mult sau mai putin dezvoltat.
Un maestru de renku este un om de culturã, o cãlãuzã, un sfãtuitor si, în primul rînd, un poet, care nu-si asumã o slujbã de vechil, ci de creator, cu îndatoriri esentiale atît în timpul scrierii, cît, mai ales, în definitivarea textelor poetice.
La 22 aprilie 2000, la a V-a întîlnire de la Slobozia a poetilor de tanka si renku, s-au compus, printre altele, opt poeme-legate dupã un prim verset (hokku) de Aidar Bechir. Obligatiile mele de coordonator au cãpãtat toate dimensiunile, unde si când a fost nevoie, de la îndrumare discretã la creatie. Singur, acasã, dupã o noapte de muncã, am prezentat poetilor, a doua zi, forma definitivã a înlãntuirii, pe acre o tipãrim acum.




APRILIE
(renku)
(opt poeme-legate, opt autori)

Zori de-aprilie –
rapitã si pãpãdii
se-ntrec în galben
(Aidar Bechir)
Zori de-aprilie –
rapitã si pãpãdii
se-ntrec în galben –
cea dintîi încolteste
sub streasinã o ceapã
(ªerban Codrin)
cea dintîi încolteste
sub streasinã o ceapã –
plouã monton –
cu umbrela sub bratul
stîng din nou singur
(Elena Manta-Ciubotaru)
Plouã monton –
cu umbrela sub bratul
stîng din nou singur –
dinspre mare se rotesc
vãlãtucii de ceatã
(Radu Patrichi)
Dinspre mare se rotesc
vãlãtucii de ceatã –
pe firma crîsmei
un dragon si-o ancorã –
iar un tren pierdut!
(Dumitru Radu)
Pe firma crîsmei
un dragon si-o ancorã –
iar un tren pierdut!
statornic pescãrusul
într-un colt al blocului
(Laura Vãceanu)
Statornic pescãrusul
într-un colt al blocului –
fereastrã-nchisã –
devine pantomimã
cearta sotilor
(Manuela Miga)
Fereastrã-nchisã –
devine pantomimã
cearta sotilor –
dupã Matthaeus Passion
mireasma primãverii
(Valentin Nicolitov)
Creat în formã liberã, acest renku ignorã în mod deliberat multe scrupulozitãti formale, dar nu trãdeazã cea dintîi dintre toate exigentele de continut: se mentine mereu între limitele decent estetice ale poeziei.
Îndrãznesc sã adresez poetilor o primã si, în acelasi timp, o ultimã recomandare: sã compunã poeme tanka-în-lant nu înainte de a se exersa îndelung în arta de a scrie pur si simplu tanka, adicã poezie scurtã. Altfel nu se poate, decît cu riscul de a însira niste legãturi goale, fãrã sens, pericol transformat, din pãcate, în jalnicã realitate, martore fiind inclusiv tot felul de cluburi internationale, care, prin cultivarea compromisurilor, contribuie cu mare succes la însãsi discreditarea poeziei.

Home