Serban CODRIN
CELE MAI RATATE SONETE,
NUMAI RELE DE CÎNTAT (JAZZ) CU PIANUL DEZACORDAT
Pădurea Peri e numai fluturare
De steaguri, steme, lăutari de vază,
Iar coru-organizatiei de bază
Cinsteste-nnăltătoarea sărbătoare.
Sub micii cu-usturoi dospeste jarul.
Buldozeristă, fata lui Dumitru
Plăteste bere-n sticlă de un litru
Si cremvurstii pe ziarul cu mustarul,
Apoi, furis, dă cotul prin tufisuri
Si fuge, fuge, cît o tin papucii.
Flămînd o-asteaptă pe-unde cîntă cucii
Un sef de-echipă rontăind măcrisuri,
Nerăbdător să-i tragă-o horă mare
În bucuria clasei muncitoare.
*
Deloc vecina nu si nu-mi dă pace,
Împarte boabe, toacă la rătuste,
Cu-o lingură aruncă după muste,
De brînză si iaurt, plăcinte coace
Si-si potriveste-un sîn, o bunătate,
Mai suflă-n foc, prea-i trudă grea gătitul,
Se-apleacă, dar gînsacu,-afurisitul,
O ciuguleste drăgăstos din spate.
Sub nuci ridic un foisor, migală
Să-mi fac de treabă, de-ntelege coasta
Pătitului Adam ce-nseamnă asta,
Dar mai ales ce-avere-ascunde-n poală.
Furis, pîs, pîs, pe noapte Mărioara,
Spre-a fi mai lîngă stele, urcă scara.
*
Să evadăm, iubito, din oras,
La ferma cu pruni printre corcodusi,
Cînd plouă după-amiaza facem dus
Alături de găini cu gît golas.
Brav, soarele coboară spre apus.
O scară-asezi în visin, unde urci,
De-ntimidezi curcanul si cinci curci,
Sub poale cercetîndu-te, în sus.
Habar nu are bietul dobitoc
Pe ce-a pus ochii, bleg si grandoman,
Mărgelele-nrosindu-si, de sultan
Peste-un harem de proaste la un loc.
Doar eu, în culpă dulce, am acces
La mierea ta de-extatic interes.
*
O vacă muge-n liniste si pace,
Ciobanu-ndeamnă turma de la spate,
Pe gard, cocosu-arípile-si desface
Si cîntă cu agrestă voluptate,
Căci este-exact răstimpul si minutul
Întîi să-mi torni cu polonicul mie,
Cînd strig de mare supărare:” Futu-l
De fluture căzut în farfurie!”
Tragi scaunul spre masă si,-abătută,
Un colt de pîine rupi cu mîna dreaptă,
Stergi lingura, mai netezesti o cută
Botită si-mi mărturisesti în soaptă:
“Nu-l mai batjocori, stim alt complice
Si pînă-n zori îl facem noi să-abdice!”
*
Cînd rupi cu dintii dintr-un măr mustos
Si flească te împroască pe obraz,
Ti-as linge fruntea, gura, cu extaz,
De sus, urechi, bărbie, pînă jos,
Dar, fără probabilitate, ti-as
Lăsa în pace nasul, pentru că,
Cu pisicesc talent, mi-adulmecă
Pretentia de-a nu fi păgubas.
Ai fructul tău secret, cu mult mai bun
Decît lăptoase-ofertele din rai,
De unde-extragi misterul să mi-l dai
Mai rosu ca o carne de căpsuni,
Iar de rusine, ori de altceva,
Închidem ochii, pentru-a savura.
*
O lingurită în dictionar
Sorbindu-si prin străinătăti compotul,
Si patul răvăsit si ordinar
De două perne mirosit cu botul,
Si praful de trei degete si-un sfert
Pe cărtile zvîrlite la-ntîmplare,
Cafeaua dîndu-si beznele în fiert
Cu-adîncă-amărăciune si răbdare,
Unse de rouă rufele în zori,
La mecerat felie cu felie,
Si scîndura în gardul cu urdori
Îngrozitoare de ciupercărie
Ti-acuză gestul foarte rusinos
De-a-ti descheia capotul pînă jos.
*
Credeam pe-atunci, era-n copilărie,
Nededulcit la gînduri abisale,
Că-n radioul drag, cu baterie,
Actori si-actrite miniaturale
Închipuiau ceva din Caragiale,
“O noapte furtunoasă”, comedie
Cu-amoruri si jupîni prin mahalale,
O, lămpi cu abajur, o, gelozie.
Murise-un cineva si-o simfonie
Cu mars funebru se scurgea agale,
Pe cînd o usă rea, de magazie,
Sinistru scîrtîia din balamale.
Cu-amărăciune-am plîns, dar altădată,
O, vechea mea, cutia mea stricată.
