Serban CODRIN
(CCCLX)
BALADA  TIGĂNCII  BLONDE
CU  OCHI  ALBASTRI  DINCOLO  SI  DINCOACE  DE  MAIDANE

Cînd ultimii, dincolo de maidane,
În cerul zdrentăros scapătă astri,
Cinci fuste-si furisează cu volane
Tiganca blondă, cu-ochi marin de-albastri.
De frig si frică-i curg sudori pe spate,
Fierbinti mai totdeauna, si-nghetate.
Un boschetar, făcînd pe cutitarul,
Îi dă curaj, c-o tuică dinainte:
„Bea, proasto, ori te tai, pîrli-te-ar jaru’,
Pînă la moarte să nu-ti ies din minte!”

Pe-o ploaie rea, lîngă parsiv motelul
Benzinăriei, pe un boss l-atrage
Nu zîmbetul năstrusnic, ci rimelul
Ciudat al teleleicei cu vîzdoage.
La semnul „Cît ti-i pretul?”, poala plină
Se-aburcă desucheat în limuzină.
„Dă inima d’arvună la hotoaică
Si d’esti gagiu misto de n-am cuvinte,
Îti umplu viata cu vrăjeli d’arzoaică,
Pînă la moarte să nu-ti ies din minte!”

Legiuni, pe Iulius Caesar, la filmare,
Ritmat, salută cu-armele de gală
Si-asteaptă-n forfotă si nerăbdare
Să joace marea scenă triumfală...
Pe tron, de-al naibii dată-n sugubină,
O Cleopatra-anarhic de blondină
Devoră-un măr, să-si mai calmeze criza
De exaltare si-încă să se-alinte...
„Ce-o să-ti descînt eu patul de la Nisa,
Pînă la  moarte să nu-ti ies din minte!...”

Cînd, pe maidan, pietrarii cu migală
Coloane-mpodobesc, de catedrală,
Regina strigă spre-un bordei: „Cuminte
Mă-nchin la porti, Tătucule si-Altete!
Esti de-azi în rang de-mpărătesti vesminte
Si-ti încunun castel cu turnulete,
Pînă la moarte să nu-ti ies din minte!...”