Rit de purificare în care se cere ajutorul iatromantului secund

Da am practicat coitus interruptus cu doamnele suprarenale
sub crucea Capricornului –leise, leise lerui ler singt ein flusternd Wiegenlied von dem Monde, lernt die Weise...

rãscumpãrat cu hãituirea cuvîntului nerostit pe limba ta,  golit din dorinta de a vã cunoaste
ca neistovire,
între pulpele femeii ademenitã-n pat cu ulii ceaiului,
împovãrat cu ultima vînãtoare în ultimul sezon al deschiderii venelor,
înoptînd în ruina trupului ca într-un han, resfirat pe treptele de cearã  numai sîngele meu pregãtit a-mi purta întunericul
cum pe o cãmasã,
atent la cum se scurge-n pãmînt mãduva timpului,
îmi ung clavicula, si ascult orantele de dincolo
pînã cînd sãlbãticiunea din naosul mãrii îmi va dãrui puiul hulei,
vesteascã-se priveghiul în cerceveaua ferestrei,
izbeascã-se portile pleoapei, de mînia femeii care a rãscolit toatã noaptea grãdina,
lîngã zidarii care au muncit marea sã scoatã din larg crucea Orionului cu nãvodul de vãduvã al lunii, îmi caut inima
în trupul hãitui si asez cumintenia pe treptele nesalvate de nici o urmã de sãlbãticiune, din lumen cãtre lumen mã iert pe reverul pragului,
mi s-a spart copca orbirii-n oglindã cum într-o tarã strãinã, cum pe o binecuvintare am luat pãmîntul de la gura mamei



Invocatie pentru îndepãrtarea unei amenintãri venitã chiar din interiorul familiei sale

Vater Morgana eternã credintã în numele tãu, pliscul tãu sfînt
sã-mi scurme mãruntaiele  vesnic îti sãrut inelul de pe buza ta
cormoran dansatoare-n zodiacul meu, , care te aratã plin de purpurã si avitaminozã...
sînt pur
sînt pur
sînt pur si simplu dezgustat doar Tu sfîntã proteguitoare Maria trentafil augural hialino,
îmblînzeste mîna asta prin unul si netãgãduitul tãu har,
mîna care a supus stihia,
mîna vicleanã, supusã , blîndã  mîna care a scris aceste rînduri...
           (cortina se ridicã)

  atmosferã de bar douã personaje  muzicã   semiîntuneric  dar si multi semidocti prin preajmã, un critic , beat mai tot timpul,
cu voma-n bãrbie, chelnerite obraznice, în rest popor, curteni, mireni...


INCANTATIE PENTRU PURIFICAREA APEI FOLOSITÃ DE VISÃTOR ÎN SCOPURI STIUTE NUMAI DE EL

tînguirea nu-i a mea si nici nu a fost vreodatã,
în mãruntaiele pestilor se coace taina cum o scrisoare neprimitã,
si nu mã înfrînge,
îmi alungã sîngele în arena unde pînda-i celebratã în genunchi,
despre arsitã, despre masinãria nehotãrîtã a cerului,
despre ceea ce mã vlãguieste,
 o anumitã corolã numitã nesupunere, membrana
de peste a visului,
pe care o lepãd în fiecare dimineatã cu gîndul la tine
despre toate acestea cu altã ocazie stimati domni
acum dati-mi voie sã-mi smulg cum pe o rãdãcinã neagrã bocetul
din piept,
 sã desir între coarnele de cerboaicã ale ferestrei ata norocului din palmã,


Notulã despre renuntãrile mutuale de la agresiune

intru în iarnã
    ca în marile sodomii
           mã întruminec
îmi crapã lemnul predicii de pe frunte
cîndva maicile îmi duceau pronia la iernat
     neridicat din tãrînã
     mai pot declama
tînguirea nu-i a mea
si-n mãruntaiele pestilor se coace taina
cum o scrisoare neprimitã

     si nu mã înfrînge
îmi alungã doar sîngele în arena unde pînda
    este celabratã-n genunchi

despre arsitã
despre masinãria nehotãrîtã din cer
despre ceea ce mã vlãguieste
despre o anumitã corolã numitã nesupunere
voi da seama dincolo

    acum îmi dezleg trupul din curelele serpesti
                                 ale lunii
pregãtesc membrana de peste a visului prin care privesc Zidul
împovãrat cu ultima vînãtoare
în ultimul sezon
al deschiderii venelor


Notulã despre faptul cã astãzi este aproape un semn de gust grosolan sã dovedesti o înclinatie pentru visare

mã întorc în poem
chinul facerii este o sare nordicã mai veche decît moartea
care mã pîndeste din turbionul memoriei
dincolo de partea rãsãriteanã din vis
unde mîinile mele au fost pãrtase la mositul fructului
ulima piatrã de poticnire
dincolo de care am înnoptat în ruina trupului
ca într-un han
cu sîngele pregãtit a-mi purta întunericul
atent la cum se scurge-n pereti
mãduva timpului
îmi ung clavicula
mãnînc nisip
si ascult orantele de dincolo
pînã cînd sãlbãticiunea din naosul mãrii îmi va dãrui
puiul hulei
si sã mi se aducã pe fatã   dacã-s numãrate si cîntãrite
viclenele mãruntaie ale cocosului prin care v-ati lepãdat
si ati dat seamã trupului meu...

(din volumul Incantatie pentru inhalarea unui gaz toxic: Iluzia)