Magdalena CONSTANTINESCU

RECITIND
Poezia iar se închide-n vid
rămîne pură-portile se-închid
sălbăticiunilor de-afară
aria vietii tot mai rară
o floare sacră neclintită
în cor nevăzutii recită
din sipotul tainelor avid
fiorul îmbălsămat în vid
cînd biciuie ritmul si mînă
poemele prinse de mînă
pe frunte, de cer efigie
luminează prin poezie

TRUP CANDID
culorile durerilor dispar
îngheată arborele si sînger
lacrima nouă lunecă-n altar
timpul  încrustează gîndul hoinar
scrie mîna poetului înger
ubi caritas et amor
răsăritul cîntă-n vest
spicele culese în zbor
ubi Deus ibi est
clipele clare zgomotul  timid
poezie ocrotită în vid
unde e iubire bunătate
acolo Deus locuieste
numărăm noptile în cetate
anii înscrisi pe solzi de peste
visurile urcă în vid
trupul poeziei candid