Nicolae CORNESCIAN

 

SUFLETUL SPART

 

***

în visul tău cresc drumuri zboruri margini

de cer topind aripile târzii

distantele multiplică imagini

în care să existi ar trebui

dar e septembrie si e tăcere

văzduhul e mai greu si mai umbrit

visezi copacul crucea în cădere

si ploi tesându-mi sufletul lichid

să lepăd umbra tot ce încă doare

ar trebui în noptile târzii

cu păsări prinse-n ultima migrare

astept să vii… astept măcar să fii

 

***

e toamnă-n vis iar păsări ruginite

agată zboruri către azimut

suntem străini cu aripi răstignite

reinventăm un crug necunoscut

din ce avem nimic nu ne desparte

văzduh cu frunze pene-n zări de fum

suntem atât de singuri si departe

de amintiri cu arborii de scrum

să respirăm să îmbrăcăm hlamide

de sperlă frunze arse sidefii

acoperă-mi arípile lichide

cu umbre ce rămân din reverii

 

***

uitându-ne străini pe malul serii

ne-ndură ulmii sufletul livid

făpturi de sticlă din lumina verii

păstrăm miasme aerul arid

ne pregătim de ultima migrare

eliberati din umbre de mercur

rămân în vis rafale de culoare

din toamna noastră-n frunze de velur

copaci de lut si crengi în coviltire

cărări de ceară-n stepe au rămas

să rezistăm învinsi de grea plutire

a beznei scurse-n anotimp retras

 

***

cunosti acest melanj de pene frunze

rugini din zbor prelinse noaptea-n gând

septembrie si inima doar grunz e

membrana umbrei soarta-ti măsurând

străină esti în completarea stării

de nepăsare-n clipe de-mprumut

trunchi de nisip întoarce depărtării

si lasă-mi doar o aripă de lut

răpit de ploi să simt cum cerul creste

în lacrimi descompuse în venin

sufletul tău în zbor se risipeste

peste o toamnă dintr-un alt destin

 

si uit că tu existi…

 

aceeasi toamnă ne desparte gânduri

străini suntem octombrie uitat

primesc scrisori rugină e în rânduri

în lacrimi simt un suflet înghetat

 

tac pentru tine sunt doar o trădare

aceste nopti cu iz din alt destin

tu risipeste-mi umbra mea de sare

în ploaia cu nuante de venin

 

din amintire lasă-mi doar o soaptă

cât speri să vin si uit că poti să fii

suflet străin ce suflet stins asteaptă

în toamnele tăcerilor târzii