POEZIE HAITIANĂ

Dedicăm aceste traduceri

curajului poporului haitian de a-si înfrunta destinul

Maggy de COSTER

(n. la Jeremi 1 , Republica Haiti)

Poetă, ziaristă, romancieră, traducătoare franceză de origine haitiană.

Născută în Haiti, cu rădăcini cubaneze pe linie maternă, Maggy de Coster s-a format

ca ziarist multimedia, urmînd cursurile Institutului Francez de Presă. Din bogata ei

carieră de ziarist polivalent si conferentiar totodată, amintim că a lucrat atît în presa

scrisă, fiind si corespondent din Franta pentru săptămînalul „Haïtian Marche”, cît si

în radio, fapt ce i-a permis realizarea unor importante interviuri cu personalităti ale

culturii franceze si internationale. În 2000 a creat, cu resurse personale, publicatia

literară „Le Manoir des Poètes/ Conacul Poetilor”. Personalitate dinamică si

generoasă, Maggy de Coster este un nume de referintă în poezia franceză

contemporană si internatională. Fiind membră activă în diferite asociatii de poeti si

de scriitori, Maggy de Coster a reusit să formeze si să deschidă drumuri literare

multor poeti, haitieni ori nu, în cadrul numeroaselor seri literare pe care le-a

organizat la Paris si nu numai. Poemele ei sunt publicate în 10 volume, o parte fiind

traduse în italiană, catalană, arabă, engleză, română (Ioana Trică, 2007). Ea însăsi

laureată a marelui Concurs international de Poezie „Richelieu”, primind premiul

„Jean Cocteau”, în 2004, si, respectiv, în 2007, a fost invitată de mai multe ori în jurii

ale unor concursuri internationale de poezie, în Franta si Italia. Două dintre cărtile

sale au fost premiate de Academia Internatională „Lutèce” din Paris: „Le chant de

Soledad”, roman, medalie de argint, în 2005, si „Itinéraire interrompu d’une jeune

femme journaliste”, diplomă si medalie de bronz, în 2006.

Trupuri dezrobite

Trupuri dezrobite

Dezrobite de plictis

Plictis dăinuind

Armonii supuse

În emotia clipei

Clipei fatale

Mii de vise pier

Cu viteza sunetului

În tărîmul vidului

În votul sperantei

Rătăcesc

Amînate popoare

1 În creola haitiană (n.t.).

P OEZIA / vară 2010

176

Pe limbile orelor

Se desenează chipuri

Brăzdate de emotii

Tîsnet de lacrimi

Lacrimi suvoi

În arena anilor

Pe Golgota pasiunilor

Se-ntronează domnia

Sufletelor sacrificate.

(13 septembre 2009)

Iubitei mame 1

C orolă de dragoste

A plicată pe o piatră

R ăvăsitoare, nobilă

I coană de fericire

D emnă fiintă

A temporală blîndete,

D ivină a Naturii nebunie

(mai 2008)

Acei Braceros din insula mea

O, voi Braceros 2 ai insulei mele în deznădejde, insula mea suferindă

Insula mea pîlpîindă, insula mea însîngerată,

Serpuind în iazul secular al putreziciunii,

În spate duceti cosurile cu trestie de zahăr,

din zafra 3 în zafra , prin jungla dominicană

Pentru doi pesos de culoarea umilintei

O, voi, Braceros ai insulei mele, sclavi încă în mizere bateyes 4 ,

Purtati o inimă care se sfărîmă zi de zi în zăcămîntul nenorocului

Braceros ai insulei mele putrede, insula mea oloagă în seva nefericirii

Spinări îndoite, frunti de sudoare siroindă în bătaia soarelui caribean

Voi tresăriti de teamă în stufărisul diavolului.

1 Caridad este mama poetei (n.t.).

2 Nume atribuit zilierilor haitieni tăietori de trestie de zahăr, în Republica Dominicană

(n.a)

3 Recoltă de trestie de zahăr, în Republica Dominicană (n.a.).

4 Denumire a colibelor în care locuiesc tăietorii haitieni de trestie de zahăr (n.a.).

P OEZIA / vară 2010

177

La chemarea răsunătoare a comandantilor

Cînd vîntul suflă din nou acolo, jos, peste străinul din insula vlăguită

Voi treceti granita cu mîinile goale

Si umbra disperării îsi croieste cărare în arterele voastre

Nici un leac nu este încă disponibil pentru parcursul vostru.

Moartea îsi deschide bratele

În Gaza si Cisiordania

Zboară-n fărîme mii de vieti

În sîngerosul ceas

Turnir militar ucigas

De invincibili tirani dirijat

Încă adepti ai Marii Iertări

Sărăciti, doborîti, insultati

În carnea lor si în sîngele lor

Femei, bărbati, copii,

Mici si mari, tineri si bătrîni,

Între Scylla si Caribda pribegesc

De ani si ani

Priviri complice

Lingusitori ai poporului ales

Salve zi si noapte de obuze

Pentru miile de trupuri hăcuite

Dispretuiti să fie acesti gropari

de nevinovate suflete

Iubitori de macabre festinuri!

O, ciudată nepedepsire a unor justitiari!

(din volumul inedit „Semaforul timpului” )

Prezentare, traducere si adaptare din limba franceză:

Marilena LICĂ-MASALA

Paris, aprilie 2010