Miron COSTIN
(1633-1691)

Stihul ieste, nu ca altă scrisoare dezlegată, ci ieste legată de silave cu număr; silava ieste împreunarea a doao slove, cum ieste: ba, va, ga, da i proci1. Deci, de aceste silave stihurile ceste ce scriu           într-această cărtulie au 13 silave, iară să pot si în 9 si în 7 aface si sînt si într-alte chipuri stihuri la alte limbi, cum ieste elinească sau latinească. Iară de acest feliu îti facem stire, în care t-am scris aicea, de Viata lumii.
Deci are si altă datorie stihul: cuvintele cele la fîrsitul stihului a doao stihuri să tocmească într-un chip, pe o slovă să să citească, cum ieste: ata-viata, frunte-munte, lume-spume, i proci. Cătră aceasta, la cetit, unde vor fi cuvintele ei trebuiesc să le scurtezi, de vei trăgăna, tii-a părea că nu ieste stihul bun, ci trebuieste, unde va fi de trăgănat, să trăgănezi, unde de scurtat să scurtezi. Asis­derea, unde să vor prileji trei slove, cărora le zicem uno-glasnice2 ce s-ar zice de un glas, cum ieste a, e, i, o, aces­tea de se vor prileji trei alăturea, să să lipsească una, cum ieste: „nici o avutie”. Aicea caută că o ieste între i si între a, deci o piare si vei ceti: „nici avutie”, i proci. Alta, pen­tru această slovă, cînd va avea înaintea sa iară o slovă unoglasnică, să întunecă, cum vei găsi între stihuri un stih într-acestasi chip: „mari împărati si vestiti”, „mari-mpărati”, că îi lipseste slova ce ieste înainte.
Cetind, trebuie să cetesti si al doilea si al treilea rînd si asa vei întelege dulceata, mai vîrtos să întelegi ce cetesti, că a ceti si a nu întelege ieste a vîntura vîntul sau a fierbe apa.
1673
Miron  Costin, Opere, editia  P.P. Panaitescu,  E.P.L., 1968, p. 319

1 si celelalte, în lb. slavonă, (n.ed.)
2 vocale, în lb. slavonă, (n.ed.)