Adi CRISTI
frumoasa si poemul
erai atât de frumoasă
atât de înaltă
atât de diafană
că aerul avea serioase probleme
să ti se aseze în palmă
sau să treacă pe sub genele tale
cum oamenii mai trec
prin pasajele subterane
sau
cum se mai strecoară noaptea
printre cosuri de fum si burlane
erai, cum se mai spune
o frumusete încântătoare
o scânteie, o flacără chiar
ce părea că moarte nu are
străluceai
luminai
înmărmureai
pe cei din masini
pe cei din tramvai
erai
un pericol stradal
o ispită oculară
un motiv de scandal
pentru neveste la scară
bărbatilor
pe pâine unt te-ntindeai
aveai…
dar ce nu aveai
de toate
(proeminente)
construite temeinic
după sute de ore
de antrenamente
cu mersul tău dădeai gata
orice întristare
orice nepăsare
orice statuie
nemaivorbind
de formele tale
ce scoteau capacul din cuie
si mortii îsi luau lumea în cap
căutându-si mamele
pentru o nouă încercare
pentru o nouă nastere
direct din hamac
erai o femeie frumoasă
dar ce spun eu frumoasă
erai ce nu se poate numi
ce nu se poate ghici
ce nu are corespondent
cu ceea ce ochiul poate
să arate-n prezent
acesta era si singurul tău cusur
existai doar în vorbe
doar în poemul scris
prin împrejur
în rest
n-aveai tâte nici cur
o scândură pe picioroange
îmi purta poemul pe străzi
trecându-mi aerul printre falange
cum mai sunt trecuti la geografie
cei ce n-au auzit de fluviul Gange
haide
hai, vino
nu mai e timp
nu mai e spatiu
nimicu-i nimic
totul e stins
totu-i cenusă
au rămas doar fereastra
si tocu-la usă
noroc că avem pe unde privi
noroc că avem pe unde intra
în lumea aceasta blocată în gri
hai, vino
să-nvătăm începutul
cu silabele mele
cu silabele tale
să scoatem din lucruri
tăcerile grele
să păsim alături de scaune
de dulapuri, de mese
de visele-n care tu
mă lăsai să-ti pictez lumea
pe fese
hai, vino
e un semn de renastere
o sământă scăpată din mână
pe când dădeam totul la rate
un nou început
dintre-acelea oferite
în dar
un mai trage o dată
un zar peste zar
să-nvătăm să punem culoare
din nou
si miscare
din nou
si oul să-l punem sub găină
si mierea în stup de albină
hai, vino
să facem copii
si copiii pe noi să ne facă
să fim iar copii
să învătăm despre porc
despre vacă
eroarea umană o singură dată
a fost să ne fie
a fost să ne bată
să fim mai atenti
cum înfloresc copacii
să nu ignorăm
cum se ceartă gândacii
si iarba să o tinem minte
sau chiar să o tinem în mână
să simtă si ea ce înseamnă
să ai o mână bună
hai, vino
avem atâta treabă,
că nu ne mai vedem capul
si nici pe cine întreabă:
– Aici e 21
sau muti pionul
dacă vrei să nu-ti iau nebunul?
