Adi CRISTI
Vis cu sala goală
nu pot visa cu lumina aprinsă
cu tine în brate
si nici cu pistolul la tâmplă
visul în mine
este spectacolul dat
cu casa închisă
cu sala goală
doar eu
în mijlocul ei
cu ochii închisi
contopindu-mă cu cel care
mă visez că sunt
iar el
visându-se la rându-i
că ar putea fi eu
Despărtirea de moarte
încep să cred că moartea
nu are despărtire
asa cum mai există
despărtirea de tine
sau despărtirea drumurilor
asa cum este chiar
despărtirea de viată
cu moartea
pre moarte călcând
încep să cred că dincolo de moarte
nu mai există despărtire
cum dincolo de cer
nu mai există pământ
sau dincolo de tine
nu mai există iubire
Locuinta din mine
vino!
la iarbă verde te chem
în pădure te astept
să-ti tai calea
strecoară-te în noapte
printre tufisuri de tuia
până la scara blocului
sau pur si simplu
vino
pe dealul din mine
în pustietatea asteptărilor mele
te chem să-mi descoperi
răsăritul
înainte chiar
de a mă descoperi
să intri cu el în gând
când dealul din mine
ti se va rostogoli la picioare
cum se mai rostogolesc
capetele decapitatilor
vino
în bratele mele
pur si simplu
aici unde casa mea
este în întregime
pusă la picioarele tale
ca un semn de capitulare
dar si de mare cuceritor
Aveti nevoie de mine
avem nevoie de soaptă
avem nevoie de cuvânt
avem nevoie de strigăt
si de cântec
si de bucurie
cum mai avem în noi
lacrimi si tristete
durere si răni sângerânde
avem nevoie de îmbrătisare
de ochi verzi
spălati cu întinderea oceanului
sau colorati direct în iarbă
avem nevoie de curcubeu
si de pasăre măiastră
sau de pasăre pur si simplu
din aripile căreia să ne facem
vise si înăltare peste cer
avem nevoie de tăcere
de mine si de tine
dar mai ales
aveti nevoie de mine
chiar si numai pentru că
eu vin
de unde vin oamenii
plecati la război
Rândul de la iubire
s-a adus iubire
în piata publică a orasului
rândul e nesperat de mare
pentru acest produs metafizic
ai fi crezut că se dă pe gratis
ceva
de-ale gurii
sau de-ale îmbrăcatului
că i s-a făcut din nou milă Europei
o milă mare cât de lungi sunt TIR-urile
intrate în tară cu ajutoare
de această dată era vorba despre iubire
despre o marfă autohtonă
ce nu avea nimic cu integrarea europeană
iubirea noastră get beget
nu ne vine decât nouă
asa cum nici iubirea lor
a celor de dincolo de granită
nu se potriveste nici la talpă
nici la gât
si nici măcar la inimă.
iubirea din piata publică a orasului
s-a dovedit a fi
o scurgere accidentală
din venele mele deschise
pe când încercam să donez sânge
pentru oamenii aflati în nevoi
Julituri
îti sângerează genunchii
de atâta îngenunchiere
de atâta sperantă că
doar asa vei putea îndupleca
milostivirea
să tină cont de tine
de voia ta
juliturile acestea
sunt mărcile postale
cu care tu
încerci să treci
dincolo de obisnuintă
dincolo de nepăsare
acesta era semnul
care te desparte de restul
care te aseză în cealaltă parte
acolo unde
după împărtirea pâinii
există cineva
care rabdă de foame
gândindu-se la bucuria
celor care au ce mânca
doar juliturile genunchilor
o pot confirma
o pot Înălta
aducând-o cât mai aproape
de rana sângerândă
ca de lumina unei lumânări
dar nu pentru pedeapsă
ci pur si simplu
ar fi dorit să te întrebe:
„Cine-ti sunt părintii
si unde stai?”
doar simple întrebări
de identitate
ar fi dorit moartea să-ti pună
să nu sune la adrese gresite
asa cum se întâmplă
în ultimul timp
cu mascatii
ar fi dorit doar
să te învete pe de rost
să stie de unde să te ia
atunci când îti va sosit vremea
din cuvintele scrise între silabe
din cuvintele prin care-mi cereai
să pot să-mi arcuiesc privirea
acolo unde pasii tăi te-ar rătăci
încercau să-mi plimbe cuvintele
desenând o inimă mai mare decât
o inimă care să-ti bată în afară
zboară ochiul meu sub formă de pasăre
si ochiul tău sub formă de săgeată
si tipătul meu sub formă de rană
un bilet înainte de a pleca.
Rostesc până mor
rostesc versul din care
te-ai întrupat
iluzia ce-ti poartă trupul
pe sub palmă
si vreau să cresti
atât cât să-mi oferi
împreunati ca două cărămizi
îmi dau silinta să mai fiu
aproapele lui Dumnezeu
