POEZIE HISPANICĂ

Pedro Xavier Solís CUADRA

Pedro Xavier Solís CUADRA s-a născut în Managua, Nicaragua, în 1963. Este poet, critic literar, lingvist, eseist. Membru al Academia Nicaragüense de la Lengua, membru corespondent hispano-american al Real Academia Española . Membru fondator al Festivalului International de Poezie din Granada. A coordonat publicarea Operelor Complete ale lui Pablo Antonio Cuadra, bunicul său. Dintre volumele publicate mentionăm Hoja de Ruta (poezie, VII Festival 2008, San José, Costa Rica), Vida de papel (eseu, Ed. Academia Nicaragüense de la Lengua, 1999), Pablo Antonio Cuadra. Itinerario (biografie si studiu critic, Hispamer, 1996; Ed. Academia Nicaragüense de la Lengua, editie completată, 2008), Zoo (Premio Internacional de Poesía de la revista „ La Puerta de los Poetas”, revista asociatiei La Porte N° 29, diciembre 1994 – marzo 1995, Paris, Franta. Pentru activitatea sa literară a primit mai multe premii si distinctii printre care Ordinul Cultural „Darío-Cervantes”, acordat de Instituto Nicaragüense de Cultura Hispánica (2009), Medalla de Reconocimiento conferită de Presedintele Republicii Nicaragua, Enrique Bolaños Geyer (2007), Ordinul Cultural "Salvador Cardenal", acordat de Primăria din Managua (1996), Premiul international de Poezie al revistei " La Puerta de los Poetas" (Paris, Franta, 1994), Premio Nacional de Cuento UNESCO (1993).

 

 

POEM

 

Întrebări după divort

 

Avea o privire din cale afară de tristă

încât nu mă va părăsi niciodată.

Fragilitatea sa profundă am tinut-o strâns legată de a mea.

Vocea sa avea acea urmă a durerii

în căutarea unui cuvânt care să-i dea sigurantă

în mijlocul mării ocean a incertitudinii mele.

 

– Tati, cum adică nimic nu ne va despărti

dacă totul se umple cu absenta ta si ai lăsat

valiza mea pusă în sifonier fără s-o aranjezi?

 

– Tati, ce nouă iluzie mă va aduce

lângă patul tău, dacă tu nu mai esti aici diminetile

ca să te îmbrătisez ca înainte?

 

– Tati, când o să mai mâncăm împreună dimineata

asa cum am făcut toată viata, cu tine la distantă de mâna mea

ca să-mi întinzi pâinea sau untul?

 

– Cum să fac pentru ca să mă poti auzi când îti zic:

tati, dă-mi cerealele,

tati ajută-mă să-mi legi sireturile de la pantofi?

 

– Tati, binecuvântarea ta înainte a pleca la scoală

cum să fac pentru a continua să o primesc

pe fruntea mea proaspăt spălată?

 

– Tati, si când mă întorc de la ore,

cum să recapăt bucuria de a auzi

bocănitul pasilor tăi printre lătrăturile Lisei

când veneai să-mi deschizi usa?

 

– Tati, când închid ochii noaptea fără să te fi văzut,

mă întreb: cum de s-a întâmplat ca totul să se jumătătească,

precum inima mea frântă...?

 

Traducere din spaniolă de Elena Liliana POPESCU si Vlad COPIL