Melania CUC

 

Act de identiate

 

Povestea asta ar putea fi una

Strict comercială,

Un act notarial pe care

Se văd numai stropi de cerneală.

Ar putea fi doar o veste

Cu avioane si îngeri fără păcate

La mansă...

Nu,

Nu mi-e milă de tine,

Doar

Adevăr îti zic,

De aici din mijlocul cântecului

Pe care

Pustiul fără glas si fără palton,

Îl va trage după el

De-a lungul canalului

Cu toate scursorile

Unei societăti de consum.

La marginea orasului nou,

Călătorii trec prin oglinzi

Asezate după anul de nastere.

Totul iese curat, asortat pe nuante,

Din acest sifonier de predigistator,

Din locul unde

Larva de molia se hrăneste

Cu certificatul de nastere

A unei generatii întregi

De miri începători.

 

 

Pâinea cea de toate zilele

 

De cele mai multe ori

Nici nu îmi mai este foame

De pâine si sare,

Doar mimez ritualul prânzului

Si pe cel al cinei

Din trapeza de monăstire.

Spun rugăciunea de multumire

În gând si cu bratele întins

De-o parte si de alta a spătarului,

Singurul detaliu ce-a mai rămas întreg

Din jiltul cu furnir de mahon.

În pustietatea mea locuibilă

Nu caut alinarea doar

Un ciob din oglinda în care

Lumea a rămas răsturnată.

Abia de legumesc cu lingura înflorită

Prin strachina cu un bob de mei

Si păcate imposibil de spălat

În cristenită.

Fabrica de pâine si-a închis portile.

Nu protestez;

Foamea mea este pasnică

Precum menestrelul

Ce doarme cu capul pe o pernă

Plină viespi prăfuiti cu sacâz

Din cap la călcâie.

 

 

Vina

 

Mi-e tot mai indiferentă

Necuviinta care mătură strada

Cu părul meu ,

Nu cu mătură din fascii aprinse.

De ce mi-ar păsa că ninge cu pietre

Peste portocalii din livada bunicului

Si sub everest înfloresc macii otravă?!

Iaca,

Scrie la ziar,

Că a luat foc benzinăria din sahara

Că banchiza de la polul sud

s-a topit ca untul;

Vine peste noi

Cu toti abrigenii beti standard.

– Gazetele mint!

Mă amăgesc si-ti vorbesc despre um....

S-a ridicat la cer o lespede întreagă

De pe mormântul

Maresalului împuscat la jilava.

Semnul ăsta este national,

Dă din mâini si picioare,

Prinde rădăcini relative

În aerul uscat din salonul

Celor ce tusesc convulsionar.

Rabd si insecta care a ros sistematic

Din măduva lucrului bine făcut;

O sandrama care

Mâine se va prăbusi negresit.

 

 

Motiv

 

Sărbătoresc la lumânări din seu de vitel

Locul meu garantat

Din tomberonul

Cu imagini de unică folosintă.

De ce as purta vină personală,

Ori

Motivatie pntru ispita umană?

Sunt ceea ce ati vrut voi, prieteni,

Să fiu;

Un functionar care semnează

Condica de prezentă la fix

Si iese pe usa circului,

Unde,

Un bufon cu pudră-n perucă

Va fi închis peste noapte

În cusca leoaicei.

Frica scoate ghare, muscă din placenta

În care puiul de fiară se înfăsoară

Ca în năframă de mamă.

Pe sub cupola fără zburători la trapez

Trece liliacul cu capul plesuv

Si lipici pe coate.

Este miezul noptii în inima

Orasului peste care

Răgetul nasterii

Este estompat de calxoane.

Sărbătoresc prima respiratie

A micutului print

Si sarea trece de ochii mei

Pe lentilele de contact direct

Cu realitatea implacabilă.