Melania CUC

Dincolo de sistemul garantat de guvern, alt orfan învată să

moară cu sisul înfipt în sira spinării bulevardului cu ambulante

suprasolicitate.

Institutia fricii functioneză la maximum! Eu însămi pun palma

deasupra grătarul sub care focul devorează ultima dintre fotografiile de

familie.

Sunt abur pur; nu am mamă, nici tată! Privesc împrejur ...

Am prins doar un sfert din replica moliei ce îsi făcea rolul de

primadonă în cămasa ta de mătasă. Pe dinaintea armei de vînătoare se

retrag gloriosi vînătorii, tot pe genunchi si pe coate...

Cum mai vibreaza diafragma puiului de rîndunică închis în oul

pleznind ca un ochi foarte subtire de sticlă!

În fereastră, spre stradă, muscata dă flori de cais si bîjbîi de la un

capăt la altul, prin ceata care ne uneste gîndurile ca un conductor de cositor.

Mor cu bricheta stinsă în mînă lumînărarii de meserie. Ceara s-a

scumpit pe cap de albină...

Peste desertul acesta ca o blană de mistret ajuns la maturitate,

trec caravanele cu arsenalul de combatere a unui dăunător care nu există.

Latră în lant si cîinele si societatea pensionată cu mult mai înainte

de-a fi învătat că, osul cu si fără măduvă, se roade pînă la capăt.

Din cuibul capitonat cu fulgi de omăt si mătasă, frica legalizată cu

acte în regulă ne vinde otravă. Urlă pădurea si coarnele cerbului stau înfipte

în grinda măcelarului...

Evul meu destept si patria lehuză tremură în streang cu rosu-vînăt

pe buze.

Nu am secunde destule în pusculita ceasornicarului care-mi repetă

de două mii de ani si mai bine că... sunt numai angrenajul ce se opinteste,

care învată greu si repede uită cum se execută solfegiul sfintelor messe.

Cînt fără ton pe toate clapele timpului personal si pe jumătate din

pretul pe care mi-l ofereau generosi vagabonzii cei tineri.

Azi, mărfarul cu miei si memorie generală soseste gata desertat

de containerele în care, caiii pur sînge gem si habar n-au că le-au crescut

aripi de libelulă.

Un tîrg intermediar, doar atît este scutecul pe care trăpasii bolesc

si ei, purecii îl înnegresc ca un tus chinezesc.

P OEZIA / vară 2010

41

Inorogul doarme sub aceeasi plapumă cu moartea reală. Belălie este

umbra sa costelivă în ora mică din nopatea, cînd eu continui să-ti scriu

răvase fără cap si coadă.

Informatia mea-i credibilă ca un scrib care a plecă în cer direct din

casa tîmplarului din Nazaret. În urma Lui, mila umană roade în talpa casei

cu rugăciuni repetate.

Asinii sunt trasi de dîrlogii printre conveniente si transeile

dezafectate în urma unui singur tratat.

Pace! Strigă seful de sat planetar iar destinul animalului de

corvoadă, pleacă din staulul cu acoperis de tigle din aur si var.

În secundele acestea , dilatate de graviditate sigură, stau

miliarde de ace cu gămălie.

Vîrful întrebării nerostite este ascutit si el ca un turn de biserică în

care se roagă de sănătate si văduvele si fecioarele.

În vitralii stau numai femeile singure, cele cu obraz alb si năframă

trandafirie. Conform orei exacte, pînă si harta cerului se lasă pe jumătatea

plină a potirului cu mir limpede.

Din icoană în altă icoană, sfintii îsi poartă mîinile peste pieptii

cămăsii, închid ochii si trag giulgiul...

În sicriul de cristal, vremea ta rage ca o leoaică bolnavă de dragoste.

Învăt să vorbesc cît mai dulce în dimineata în care misionarii

semneză pact de neagresivitate cu soarele.

Din buzunarul de la vesta bunicului, iese o sopîrlă tînără si plină de

ouă gata fertilizate în vitro.

Este un simulacru de pace pînă si în buzunarul hăitasului care

face rondu-l prin bătrîna cetate.

Ca într-o epidemie se inflamează, creste afacerea mea cu kerosen si

cu naftalină picurată pe cotka de zahăr asezată de doctori sub limbă.

Hărmălaia e generală.

Apocalipasa poate porni si din farfuria cu supa de oase si din

numele unui om care a pierdut notiunea zi-noapte!

Scriu gazetele doar de bine si mă minte postasul ce-mi bate la usă

cu o ciozvîrtă sîngerîndă din ceea ce a fost mai ieri bucurie...

Sun din cornul de vînătoare si ogarii adulmecă urma sandalelor

mele fără de talpă.

Voi merge de-a busilea prin sîrma ghimpată si peste distantele în

care germinează secara si linia frontului de gherilă. În metropolă s-au

înmultit malign grijile.

Dau pe dinafară drojdia în pîine si poverile celor cu porii închisi

pe sub pielea subtire.

Respirăm artificial ca un cobai decapitat în gratiile custii de

sigurantă... Ce va fi să fie?

P OEZIA / vară 2010

42

Problema asta ar mai putea fi disecată pentru supravietuirea

persoanelor cu nume de stea căzătoare. Dar, cine sunt eu să privesc cerul în

ochi si astrul cel mai prost plasat de pe orbită?

-Un rebel... Îmi soptesti si îmi arăti pe hartă capul bunei sperante,

apoi acul busolei ce se învîrte ca o elice în carnea albă, de prepelită. În

bucătăria lorzilor s-a semnat sentinta...

Libertatea mea va fi despuiată de toate vesmintele inutile!... Urlă

lupoaica si cositoarea cea strălucitoare si întruna flămîndă merge înainte,

mereu înainte...

Este inflatie de sentimete pe metru cub de humus ce se vinde la

bursa vietii. Stau brokerii cu gura căscată si celularul scuipă stiri din ce în ce

mai calde.

Ard degetele care numără banii pe tejgheaua unde măsluiam

scopul misiunii din care nu se va mai întoarce acasă nici o poveste.

Bolnavă sunt si nu cer interventie conditionată. Mizez pe aspirină si

pe guturaiul de altădată, pe fractura gambei care se alimentează din ploaia

de noiembrie...

Cîte maladii necuoscute încă bîntuie în stînga si-n dreapta, dau din

coate, îsi fac loc în lucrările cu cod de bare si unicitate.

Mă apasă pe inimă colierul de perle din latul căruia scapă doar

papagalii tineri....

Prin labirintul cu tavanul coscovit de desene rupestre, îsi face

promenada o străină cu pălărie de fetru si rochie înfloartă. Soarta.

Pot cotrobăii cît vreau prin lada cu gunoi biodegradabil si în

coltucul pîinii peste care stă întins ca un sal moale, persan, o colonie de

pencillium imperial.