POEZIE LATINO-AMERICANA

Margarito CUÉLLAR

Acelasi cîntec

Doare dragostea /
Această mîngîiere rană de sare.

Noaptea
Cel singur e motanul încurajat de foc
Rîu tăcut
Arbore cu paharul căzut.

Cei încăpătînati spun
Că în ciuda oricărui fapt
Trebuie ca sărbătoarea să continue.
Cu toate că ne doare aerul
Grădina pe care n-o avem
Patria pentru care nu existăm.

Mai bine adio / trandafir de gheată
Porumbită de aer / bere rece
Vom începe după acest cîntec

 

Sah
Pentru Sonya

Ne nastem la viată cu miscări usoare
Asemenea unor bucăti de vată / frunze ce cad de pe ram.
Apoi ne transformăm în pietre,
Nici o furtună nu ne potoleste
Si nici un cuvînt de rămas bun nu ne emotionează
Ceva ce tine de acest oras ne lasă
Fără de sfori pentru a ne pregăti istoriile.
Într-o bună zi picioarele nu se vor mai poticni
Si ochii vor fi uimiti de un peisaj de toamnă.
E semnalul / ceasul
Anuntul mult asteptat
          / nu există vreo ultimă dorintă
Nici timp compensat nici vreun rodeo care să merite osteneala.
Lumina ce ne face să ne resemnăm
Îsi va ocupa locul în tărînă.

 

Prietenii
...oglindă, zi, strălucire în care ne vedem...
Fray Luis de Leon

Împotriva tăcerii istoriei se întorc la uitarea pietrei;
dar acum nu mai există coloane de granit iar prietenia îsi acoperă ferestrele
                                                                                                cu sticle afumate.
Amintirea e un creion fără vîrf uitat într-un parc
                                                                          de distractii.
Cei ce păstrează mirosul trandafirului încă poartă focul în strălucirea
                                                                                               privirii lor.
Dar a venit vremea să înteleagă: niciodată nu vor exista piete si nici vreun trapez
nici poticniri nici fecioare.
Totul a fost doar o temă a amintirii
din exercitiul său zilnic al întoarcerii.

  

* Armando Romero, maestrul recunoscut al nadaismului, s-a născut în 1944 în orasul columbian Calí. Părăsind Columbia în 1967, s-a stabilit, de atunci, succesiv, în mai multe tări din Europa, Asia si America. Doctor în literatură latino-americană al Universitătii Pittsburgh, actualmente tinînd cursuri de literatură la Universitatea din Cincinnati, Romero reconstruieste atmosfera perioadei de glorie a nadaismului columbian în recentul său roman La rueda de Chicago, apărut în anul 2004 si rapid tradus si publicat si în SUA, sub titlul From Cali to Chicago (2005). Scriitorul a călătorit foarte mult si a predat în universităti prestigioase de pe mai multe continente, în mare măsură, această experientă a călătoriilor influentîndu-i opera, fapt observabil atît în volumele de versuri publicate pînă acum, Poetul de sticlă (El poeta de vidrio, Caracas, 1976), Combinatiile necesare (Las combinaciones debidas, Buenos Aires, 1989), Patru versuri (Cuatro lineas, Ciudad de Mexico, 2002), De la noapte la soare (De noche al sol, Medellín, 2004), cît si în romanele sale, mai cu seamă în O zi printre cruci (Un dia entre las cruces, Bogotá, 1993) si deja amintitul Drum spre Chicago.

Armando Romero, Una gravedad alegre. Antología de poesía latinoamericana al siglo XXI, Valladolid, Editorial Difácil,  2007