Iulian DĂMĂCUS
Visul
Tesut cu noapte
si urzit cu zori/ un vis
ajunge-adeseori
în chiar momentul când
cobor din barcă pe tărmul zilei/
parcă
mi-ar aduce un mesaj
o luminare într-un lung siaj…
Eram corabia North pornită în larg
pe oceanul de vise/ Unul din altul
născându-se/ spuma albă a-mperecherii
Unul pe altul călcând în verdele năclăit de alge/
Pe arca mea toate vietile închipuite
privind cu spaimă balaurul cel verde
tulburat de furtună/ iese
ca răul din pântecele apei, ca veninul
verde-gălbui, după betie
Încheieturile navei se opinteau cu vaiet
Catargele se rupseră/ În zare – pământ!
Pentland Firth ne pândea cu ochii
barcagiilor pregătiti/
acesti jefuitori de vise!
Cine mi l-a trimis? De unde vine?
Să-l caut, să-l deslusesc în tesătura noptii…
Dar visul a rămas tăcut
s-a frânt
între genune si pământ…
Fântânarul
Cât de anevoie vorbesc izvoarele seara!
ecouri stranii
Numai florile si iarba/ doar ele se cutremură
si dorul/
de zbuciumul arterelor nevăzute
care
tâsnesc în trandafir
în floarea de colt
în ochii fecioarei
Pe patul alb, de spital
fântânarul conectat la perfuzii
se înseală/ aude murmurul apei
îl caută într-un vis nedeslusit,
dar susurul bănuit undeva, în adânc
nu trădează izvorul…
- Cum Doamne, s-a-ntâmplat?!
Aduceti-mi degrabă cumpăna din lemn de corn
cumpăna mea cu fir de argint/
- tovarăsii mei de-o viată – si
veti vedea izvorul/ e aici
îl aud, îl simt cum se zbate să iasă
Începeti săpatul! Noi
nu ne-am înselat niciodată
Cât de anevoie izvoarele
ecouri stranii
în iarbă, în dor
în visul fântânarului…
Umbra aceasta
care se tine de elefant
care aleargă după iepure si se-nvârte
în jurul pomului
Umbra aceasta care urmează pasărea-n zbor
până la înăltimea unui acoperis
până în crestetul unui munte
si apoi cade în argintul viu al unei ape
Umbra
însotitor incomod pentru mine
căci n-o pot depăsi niciodată
oricât de mare mi-ar fi pasul
oricât de campion as fi la sărituri!...
Si cât de greu atârnă
de picioarele mele când
mă bucur de răsărituri!
De o vreme am remarcat
o mutatie ciudată: umbra a devenit
un fel de piedestal/ care mă face
tot mai inert/
Uneori am impresia
că sunt din ce în ce mai putin vizibil
parcă mă confund cu propria-mi umbră…
Vizita
… si după cum spuneam
aproape tot satul se adunase pe Coastă
Si cum satul fusese destul de mare,
acum lumea se cam înghesuia:
aici doi frati care-si cheltuiseră averea
pe la tribunale, pentru o mostenire
acum stau unul lângă altul, si fiecare-i înjurat
si de copiii săi si de-ai fratelui
pentru putinul lăsat/ Ei ce să zică?
stau scrisi pe crucile lor care se rezemă
una de alta, să nu cadă…
Numai pârleazul, de fapt grilajul o desparte
pe Ana de Vasilie/ dar acum cine să-l mai sară!?
poate copiii să ia corcoduse… Putină minte
au avut si cei care i-au pus asa de-aproape!,
… că si când au primit-o-n partid a zis unul: – S-o
recomandeze Vasilie, că el o cunoaste…
Întâi a murit Vasilie, si pe cruce au scris Vasilie
apoi a murit vecina, iar pe cruce au scris… si Ana
– Sunteti nebuni? Stergeti! se supără popa
dar stersătura încă se vede
Si merse, si merse, si tot salutându-si neamurile
omul ajunse în celălalt capăt al Coastei
unde zări o cruce pe care nu scria nimic
Fără grai, trânti căciula si iesi grăbit….
