Iulian DĂMĂCUS
Tablou
Smeriti
Domnul si Doamna
tin pe palme
mîndra ctitorie
Floare dalbă
din două tulpini
Alături
coconii domnesti
asteptînd
sceptrul sau pribegia
Prin ochii lor
se tot uită tara
de veacuri:
Dacă plugul luceste
dacă-i la fel
de lată si de lungă
brazda
Seară de vară
Era asa spre seară
Cînd drumul
ti-aruncă praf în ochi
Cînd soarele se-nroseste
jucîndu-se cu umbrele:
Căpite de fîn
par niste sîni
căzuti
ce se alungesc
în căutarea unui doritor
Coarnele dealului
niste fese
uitate pe plajă
cumpăna fîntînii
o hieroglifă
în permanentă
schimbare
Fată în fată
cu noaptea
tăranul lasă departe
cîmpul blestemat
recolta ostenelilor sale
si se întoarce acasă
copil obosit si învins
III
Burg
aninat de umbrela mov
plutea pe străzi baroce.
Copii
si crai decrepiti
lipiti de coloane
atîrnînd de balcoane
urmăreau fără glas
frumoasa din burg.
Ca un fulg
seara ateriză
în fata portii mele
ciuruită de vorbele
nevorbite
*
Zidul negru
rănit de raza lunii
sîngerează
stropind cu lumină
trupul spînzuratului
*
Calul paste
ploaia de vară
Vîntul împleteste
norii destrămati…
Tot mai albă
iarba cerească…
