TINERI AUTORI
Iulian DĂMĂCUS
Corabia
Dimineată.
Soseste în port
o corabie doldora de cuvinte
Negutătorii se înghesuie
– De mult n-a mai venit atîta marfă!
În oras sînt goale rafturile,
în depozite bate vîntul
radioul transmite doar muzică –
mai veselă sau mai tristă,
după cum sînt stirile…
Numai că nu toti înteleg la fel:
Floricele de porumb – îi înveseleste pe unii
în timp ce altora le ghiorăie matele…
Un ochi rîde, altul plînge
Sefii de partide pregătesc de zor o nouă campanie/
Guvernul speră să afle ce i se întîmplă tării –
Se oferă deci, garantii pentru
achizitionarea de noi si noi cuvinte
Vasul s-a scufundat sub greutatea cumpărătorilor
iar în rada portului au plutit zile-ntregi tot felul de vorbe:
capcană, teroristi, demagogie … Asa spuneau
cei care (le) pescuiau
cu mămăligă si viermisori
În general plevuscă…, rar cîte-un cuvînt mai însemnat
retinut (oricum), pentru cina familiei…
Poarta
Se-ntorc părintii de la tîrg
si bat la poarta noptilor mele
Fug să deschid, si parcă ograda aleargă
sub pasii mei/ si poarta-i tot mai departe!...
Mamei i-s grei desagii
iar tata de-abia mai tine calul de căpăstru!
În traistă stau cuminti bomboane umplute cu miere,
si turte cu chipuri mirate…
Mama îl priveste: – N-am gresit, măi omule, casa?
Obositi cum sîntem, si cum îi noapte…
– Nici vorbă, calul a venit singur/
i-e foame, si mai ales, sete
– Om fi stat asa mult la tîrg,
o fi fost drumul prea lung!…
– Se poate, se poate…
În rouă, urmele cărutei care-a întors
urmele adînci ale calului, pasii grăbiti ai tatei
si cei obositi ai mamei
În fata portii, două turte de la tîrg
se privesc mirate….
Scrisoare
Teoretic, mai exist
Poate vă miră, prieteni
că mă auziti la telefon, sau
mai primiti cîte-un e-mail
E drept, nu m-ati mai văzut de mult/
fusese un eveniment, atunci, se scrisese despre/
Oricum, după aceea
de cele mai multe ori plecam…
Cineva si-aducea aminte din cînd în cînd
că m-ar fi întîlnit pe o stradă lăturalnică
acolo unde mă aruncase întîmplarea/
sau
asteptînd în fata unei usi albe, pe care
citeam cuvintele numai de mine văzute
(de fapt erau aceleasi pe care le murmurau
ochii tuturor celor care, împreună , asteptau…)
Apoi, pentru încă un răgaz de lectură sau
de mărturisiri/ file si lacrimi/
lumina se zărea un sir de nopti
si la geamul meu…
Între timp s-a schimbat ora,
si timpul a făcut un salt înainte
mai tîrziu s-a smucit înapoi ca un cal nărăvas!
Cînd să te mai întîlnesti,
ce se mai poate planifica astăzi,
în nestatornicie?
Teoretic mai exist…
si cine stie, în primăvară
mă veti întîlni în firul de iarbă
oferindu-se Mielului,
sau în vreun ghiocel, cu privirea plecată
rusinat că a lipsit la ultima întîlnire…
Păunul
căutînd
si el un grăunte printre
orătănii/ Coroana îsi pleacă
înaintea foamei
Această-nghesuială…/ inutil evantaiul –
acolo se rotesc planete, zeci si sute
acolo culorile se succed, se înaltă, nasc
o nouă si mai nouă lume
un soare, mereu altul
de peruzea, de aur, de smarald
La masa tuturor muritorilor,
caută si păunul un bob de viată…
Înspre seară
tipete singuratice printre brazii
de la castel/ adună
un nesfîrsit alai de curtezane
ascunse fete după evantaie hieratice
Purpura apusului explodează
în acorduri solemne –
Toti păunii păsesc princiar
în
corabia solară
