Deodatã mi s-au întunecat duhurile
duhul luãrii aminte
si duhul acceptãrii tainei
ca si cum marinarii Cãpitanului Cook
ar fi fost atinsi de lepra rechinilor
se spune cã duhurile nu mor niciodatã
ele doar nasc si omoarã
cum deci putem stîrpi
duhul trîndãviei
al griji de multe
si al grãirii în desert?
Marinarii Cãpitanului Cook
au fost atinsi de lepra rechinilor
mi-e vasul în derivã
sînt ca un detinut cãruia
i s-a împuscat gratierea
îmi trebuie un altfel de arhangel
pentru aceastã aventurã în lut
un arhanghel nãscut iar nu fãcut.
Depinde cum ne dor rugãciunile
Mã rãtãcesc pret de cîteva planete
prin pustiul gãunos
arsita a fost tema pelerinajului acestuia
arsita aceasta m-a obsedat
cu ea am scris
cu ea m-am rugat
pe multi i-am ars cu fierbinteala aceasta
si pe multi i-am tãmãduit
nu stiu dacã ea pe mine
sau eu pe dînsa o am urgisit
În pelerinajul meu permanent însetat
am schimbat pe o ceascã plinã cu aripi de îngeri
dejunul si cina
ca oarecînd
Abu Ali al Hessein ibn Abdulah ibn Sina
ard mirurile bine mirositoare în semintele mele
nu te ard dacã stii sã le iei
dacã te apropii cu luminile rotunjite
ca si cum ai veni din toate pãrtile
depinde cum plouã moartea
pe timpul acesta pierdut
depinde cum mi se amestecã rãdãcinile
în casa cîntãrilor
depinde de cum ne dor rugãciunile
si de arsita întrebãrilor.
Fie
Asa ne sufocãm cînd abisul cade
peste noi
mirosind a flori de tei
cînd romanta copilãriei se toarce
în cuibul ascuns în frunzis
ce bine ne stã în hlamida ei
de purpurã si vis
ne despart universuri de planeta aceea
atît de departe si atît de aproape
o aud bãtînd la poarta cea mare
ca o umbrã a dorului
ca nebunii pentru Hristos
Dati drumul, strigã, încãpãtînat
si exasperat
ca femeia canaaneancã în pãrtile
Tirului si ale Sidonului
O, ecoul chinurilor si superb
ca o suflare de vînt în dimineata creatiei
abia iesitã din strãlucirea slavei divine
mã sufocã si mã învie
la tot ce vãd si aud
la clocotirea din lucruri
atîta rãspund
Fie.
Demon si trestie
Vulturul plesuv îsi bagã capul
între cei doi munti
Garizim si Ebal
ar trebui sã se-mpace bine
numai cu unul
dar face casã bunã cu amîndoi
unii vor spune
e întelept, a ales calea de mijloc
altii îl vor acuza de compromis
dacã alegea doar un munte
ar fi fost acuzat de extremism,
separatism, unilateralism sau alte fasoane
precum si de sãrãcirea ilegitimã
a conditiei umane
Vulturul plesuv nu a ales
aut Caesar aut nihil
l-a ales si pe Caesar si pe nihil
si face dibn Caesar nihil
si din nihil Caesar
ceea ce echivaleazã cu o nouã creatie
zic unii teologi
Vulturul plesuv e un demiurg
ce nu-si are opera în control
se acuzã
el controleazã doar interactiunea pãrtilor
n-a observat nimeni cum
turta pe sine se trage spre spuzã.
Dar de ce trebuie sã te sui pe munte
ca sã te rogi sau sã blestemi
cu o aripã alungi cu alta chemi
du-te-ncolo vino-ncoace
lasã-mã si nu-mi da pace
asa ne petrecem existenta
ne rãcorim si ne frigem
în cremenea virginã a timpului
ca un zeu cu aripa legatã
de piscul Olimpului
Lãuntrul vulturelui e plin de
munti si prãpãstii
ca fundul adîncului
încurcat între demoni si trestii.