Ilie DAN

Decalog

Daca n-avem suflet,

Oare ce-am mai avea?

Clopotul fara de sunet

Cumplit ne-ar durea într-o stea!…

Daca tristete si ploaie n-avem –

Apocalips secundar –,

Postul mare sîntem

În cel dintîi calendar!…

Daca inima nu arde-n stejar,

Daca lumina nu doare,

Icoana am fi în altar,

Ascunsa comoara-n visare!…

Daca n-avem o masura –

Boala unui timp vindecat –,

Crucea de suflet ne-o fura

Amiaza unui singur pacat!…

De n-am fi semanati pe hotar –

Seminte furate visarii din cer –,

Mireasma luminii prea rar

Pravali-s-ar în uimiri care pier!…

De linistea n-ar fi o uitare,

Vlaguita-n visare de noi,

Nemernica clipa ne-ar doare,

Vindecînd timpul întors înapoi!…

De n-ar zvîcni ochiul de soare,

O prispa de vreme sfîrsind-o-n lumina,

Ar simti, între noi, cine oare

Bruma sperantei cînd o sa vina?…

De noaptea n-ar fi talger altui cîntar,

De n-am fi strajerii unui drum de nisip,

Prin care-o fîntîna bolnava ne bea,

Zamislire nebuna sa fiu as putea!…

De n-am rîde hidos uneori

Logodind buruienile-n crin,

Am adormi sub pleoape de nori

Si ne-ar spovedi un suflet-venin!…

Daca prea ades noi simtim,

Prefacuti sîntem în colind,

Amagire frînta în pîine si vin,

La Iordanu Iubirii plîngînd!…