Lucia DĂRĂMUS

 

Ca un glont, frica

 

O ruletă rusească e ascunsă în ziuă

Cineva apasă pe trăgaci din zori pînă în amurg

dar glontul rămîne-n lăcas

Noaptea e liniste

Pacea umblă pe catalige

să fie mai bine văzută...

si iarăsi, din zori pînă-n amurg

cu clontu-i de fier, ziua

apasă pe trăgaci si glontul – singurul glont

nu pleacă

rămîne-n lăcas

 

Dar pielea e ciuruită

de groază-s înălbiti ochii

la piept scutu-i crăpat

 

Zi de zi ruleta rusească

se-apropie de glontul gata să plece

 

Pielea-i o zdreantă

Scalpul inimii

pe brate îl duc

precum într-un tablou, pictorul

ascuns printre personaje

si glontul cu sansa-i de moarte

n-ar mai găsi ce să zdrobească,

 

decît frica

 

La cherhana

 

Mînuind cutitele de bucătărie

visam cu ochii deschisi

că as fi sirena unduitoare

legănînd apele cu glas de farmece

verzi – albăstrii

Mă lăsam pradă seductiei

cînd, au răsturnat pe masă

năvodul cu peste

un morman urias...

 

Zburau solzii de sub cutit

În jur, halou de scîntei

Sclipiri fosforescente

se rînduiau solz lîngă solz,

solz peste solz,

pe mîini, pe fată, pe gît

înfiripîndu-mi armură de argint

 

Lîngă movila de pesti

de zale dezbrăcati

eram o sirenă de uscat

 

Eram sirena de cherhana...

înconjuram masa cu pestii umiliti

precum sirena de apă,

înconjoară corabia

ademenind

 

 

Caii si oamenii lor

Caii... poverile... panta...

Biciul sonor... ochelarii de piele... zăbala

Durerea

Sîngerată spinarea

 

Biciul, din cai s-a împletit...

 

Oameni de fier...biciul de plumb

Între hulube,

Caii

căzuti în genunchi

Caii mor de infarct pe rigole

cu buzele tremurînd

pe gunoi

 

Biciul, din cai s-a împletit...

 

Doar ochii

înălbăstriti, rămîn cerului

Din apele lor

se nasc cavalcadele ploilor,

tumultuoasele ploi izbăvitoare

ropotind pe acoperisuri