Lucia DĂRĂMUS
Cît un copil de mic
E lumina ce-n gura mea adoarme
de apele energetic limfatice
luati, luati si beti si spălati-vă ochii
de culcat nu m-am culcat cu nici un bărbat
puteti gusta din trupul meu nears de
patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mare
Ce Dumnezeu, cît un copil de mic
Ce mic înnoată în apele energetic – limfatice
veniti, luati, mîncati! Trupul meu este de
pîine caldă. nu-l pot atinge decît pruncii
apoi adorm visînd la ....visul de
Ent-Fernung
Am avut un tată spune primul peste-copil
înnota în Ent-Fernung
Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung
Am avut un tată spune al doilea peste – copil
înnota în esti gar einai
esti gar einai; esti gar einai; esti gar einai
am avut un tată spune al treilea peste-copil
înnota în ”ceva”, ”ce-va”, ”c-e-v-a”
nu-l vedea nimeni afară de fiinta peste-copil
tatăl meu, le-am replicat celor trei peste –copil
tatăl meu împrăstie unde de lumină în lume
pe oriunde mă duc îmi adulmecă pasii
îmi numără lacrimile din jurnal
Ce anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung
ce logos să-nsemne esti gar einai; esti gar einai; esti gar einai
dar ”ceva”, ”ce-va”, ”c-e-v-a”?
al meu tata –----
e lumina ce-n gura mea adoarme
de apele energetic-limfatice
luati, luati si beti si spălati-vă ochii
de culcat nu m-am culcat cu nici un bărbat
puteti gusta din trupul meu nears de
patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mare
Ce Dumnezeu cît un copil de mic
Tatăl meu e vînător
vînează energiile mele neuronale
prin pereti descentrati de vecini
tatăl meu vrea să arate că
”et pondus, et colorem, et alias omnes
eiusmodi qualitates
que in materia corpora sentiuntur,
ex ea tolli posse, ipsa integra remanente:
unde sequitur, a nulla ex illis eius
naturam dependere”
sirenele nu ajung în copacul cu azalee!
M-ai căutat
Imi amintesc – erai frunza
căzută toamna la pămînt
si ce pamînt, cîtă trudă
si ce frunză, cîtă artă!
Îmi amintesc, mîngîiam cu sufletul
verdele unduios al pădurilor
duh din duhul tău
cobora peste lună în noapte
atunci, atunci, atunci
am ridicat frunza degete
am lipit-o de palma mea
eram eu.............
am mers mai departe prin lume
si-am mîngîiat dealurile
si-am mîngîiat apele,
am mîngîiat......
stelele toate cîte există în noapte
de unde, de unde, Doamne,
să-mi vină bucuria
si glasul, si privitul
dacă nu din bucuria ta
din felul tau de....
din felul tău....!
M-am uitat la pămînt
si pămîntul m-a durut
m-a durut frunza degete
ridicată...atunci...în noapte
m-a durut memoria urmelor
dar tu, doar tu, doooar tu,
mi-ai înăltat privirea
cerul n-avea amprenta
amprenta judecătilor mele
si-am auzit, am auzit limpede
vuietul tău de iubire ce-mi striga
NU!
Am privit negura adîncă
dincolo de chipul prim
Ce gol! Cîtă dez-depărtare
Ent-Fernung
vuietul tău de iubire-mi striga
NU!
din NU mi-am descoperit
fata sub alintul cuvintelor tale
Unde, unde să mă ascund, Doamne
din ce colt din mine să sar
si-n care-al meu colt sa intur nefiind eu
sub care stîncă
sub ce vîltoare de apă?
Mi-am lăsat pasii pe nisipul fierbinte
si-am sperat, am sperat.....
ca urma mea să fie umbra
uitată a memoriei tale.
M-ai căutat, m-ai căutat
În cel mai adînc colt
în propriul meu mine.
M-ai căutat!
