POEZIE RUSĂ POSTMODERNĂ
Danila DAVÂDOV
(n. 1977)
* * *
Deja netriumfătoarele fiare
Duc vânătărul ucis –
Răsare soarele, după copaci umbrele
Se ascund nespus de iute.
* * *
Există si atare serviciu – montarea sticlei la ceas.
* * *
subconstientul meu merge spre insula Kazany
în transportul nocturn, în ciorapi murdari
* * *
fericirea pentru personaj o stacană de vodcă la gară
golas se-ntindea drumul sătesc vorbeste platonov
si zăpada n-o boteste
* * *
dimineata devreme peisaj pe sticlă.
pe podea capul desprins de trup
- desenează-mi un copil cu poze, îmi spune,
si din gene miscă expresiv.
* * *
elevii au prins un drac
i l-au adus fizicianului
fizicianul zice: la ce dracu’
mi l-ati adus voi mie
duceti-l profesoarei de biologie –
în scoală n-o iubesc mai multi –
în vreme ce-i tremură genunchii, vrea să fumeze
însă la scoală nu se poate unde mai pui că
si tigările i s-au terminat
* * *
omul el se miscă
fără vă rog din proprie initiativă
îndreptându-se spre metrou
* * *
deocamdată ei nu solicită poetul
însă iată l-au si solicitat
spunându-i să se aseze alături
să se simtă ca acasă
chipurile să nu-si facă griji
îi toarnă apoi îi toarnă din nou
după care îi spun: esti liber pleacă
afundă-te în grijile lumii
