Dan DAVID
Los Angeles
Născut la 9 sept. 1936 în Leleiu, jud. Sălaj, locuieste în Los Angeles, California, SUA, a debutat cu poezia Eminescu-2000 în Revista „Clipa”, Los Angeles, 2001.
Din 2001 este membru al „International Society of Poets”, care sustine site-ul www.poetry.com (unde a publicat poeme în engleză), din 2002: membru al Societătii Scriitorilor si Artistilor Români din America – „LITERART XXI”. În 2004 devine „Graduated Freelance Writer” al Institutului Thomson.
Publică relativ regulat în Revista „Clipa”, în română, poezii, proză scurtă, eseu, între 2000 – 2004; poeme în română pe internet, în revista electronică „RESPIRO”, între 2003 – 2006 poeme în română în revista „Origini/ Romanian Roots”; din 2004: poeme în română pe mai multe site-uri din România. Antologat în Timpul Rană Sângerândă – Poeti Români în Lumea Noua, antologie „Criterion Publishing” si revista Origini – Georgia, SUA.
Între 2001 – 2005 îi apar sase volume de poezii în engleză; antologie de poezie contemporană americană sub egida „International Society of Poets”; în 2003: antologia de versuri Theatre of the Mind, Noble House, London, U.K., prima carte de poezie: Bună Dimineata, America, Criterion Publishing House, 2003; apoi: Leustean pentru America de Nord, versuri, Ed. Paralela 45, România, 2004, Master and Servant poeme în engleză, Ed. „iUNIVERSE, Inc.”, USA, 2004, în 2007: Dealul galben, versuri, Casa de Ed. LULU.com, USA., Gardul Pustiul dintre noi, proză scurtă, aceeasi editură.
Fotografie salvată
(Dobrin 8 martie 1959)

Nu îmi vine să cred că suntem noi.
Zâmbim în răcoarea lui martie stând pe podisca din scânduri
Să nu ne pierdem încăltările prin noroiul clisos.
Ce nuntă domnule?
Nu vezi cum stă Smaranda zgribulită, ferindu-se de burnita rece?
Ei, poarta era prea îngustă;
Ca o vamă la intrarea în rai.
Jumătate din inima mea,
Te-am luat în brate si te-am asezat pe prispa copilăriei
Din care tocmai plecai.
Peste turla din sită a bisericutei bătrâne
Norii se clădeau în perne cenusii.
În spatele lor îngerii nu s-au ferit să cânte,
Să ne picure sporul în pletele ude.
De pe cartonul pe care secundele dorm,
Zâmbetele nu ne dezvăluie dintii;
Doar ochii; ca jarul sub spuze.
Flacăra lor străbate timpul.
Îmi potriveste ochelarii anilor dusi.
Îmi usucă două lacrimi sub pleoape.
De departe părintii ne strigă pe nume.
Nu îi mai auzim.
În lumina slabă a serii ochii tăi obositi
Seamănă cu ai mamei bătrâne.

 

Dor de Apus 1
Soldatul

Ei, nici nu poate fi vorba despre Apus!
Acolo se apune, acolo se moare.
Boturile avioanelor supersonice invizibile
Pot să-i intre si în inimă, dacă vin de la ultimul satelit
Aliat cu Statia Internatională Interplanetară.
Tare si-ar mai dori un blid cu nisip din Kalahary!
Să-l întindă pe masă si să scrie cu degetele cu unghii tăiate:
„Voi sta cu ochii pe voi, hoarde năvălitoare.
Tineti-vă departe de privirile mele
Ascutite de atâtea istorii amare.
Nici să nu vă gânditi la Apus!
Au mai încercat si altii degeaba, demult.
Acolo se apune, acolo se moare.
Dor de Apus 2
Tăranul

Pentru mine secara nu e secară
Dacă nu e modificată genetic măcar putin.
Să miroase domnule a sfeclă furajeră, a floarea soarelui, a orice.
Zăpezile vreau să le topesc înainte de a fi ninse;
Cu ventilatoarele celor care vor să mă cumpere ieftin.
Voi culege ghiocei de pe ecranele televizoarelor mincinoase.
Îi voi trânti în fata Parlamentului.
Vreau să muncesc putin, domnilor.
Să am timp să cânt, să mă distrez.
Că uite, se pierd minunatele noastre cântece populare si obiceiurile de sărbători.
Când veti trece pe la mine prin „luncă”,
Nu vreau să mă împiedic în amănunte.
Măcar ipotetic,
Vreau să vă adorm cu colivă
Preparată din secară modificată genetic.

 

Dor de Apus 3
Doctorul

Când a auzit prima dată de penicilină,
Războiul abia începuse.
Era seara târziu.
Terminase operatia pe intestinele unui copil.
Era trist; de data aceasta febra îl învinse.
Flemming îl privea sobru din paginile unei reviste cu coperti jerpelite.
Dacă urci pe umerii Mării Negre
Vezi lumină la ferestrele spitalelor din care ies oameni
Cu iscălitura lui pe frunte.
Drum bun, nene!
Să nu ne mai vedem prea curând.
Doctorul trece prin Europa altfel decât Badea Cârtan.
Desaga lui cu bisturie, cu stetoscoape, s-a pierdut la Fiumicino;
Nu s-a mai oprit la Columna lui Traian.
S-a întors cu ochii unui poet.
Vede pădurea în pustiu.
Si-a deschis spital în Vitan.

Dor de Apus 4
Istorie

Dacii le-au împrumutat doar, romanilor,
Aurul cu care au poleit Columna Traiană.
Au rămas datori.
Macaroanele le-au inventat mult mai târziu.
Nu au putut acoperi cu ele datoriile strămosilor cuceritori.
Nici Soliman, nici Kiseleff nu s-au simtit prea bine
Pe pământurile acestui Apus dusmănos.
Le-au ocolit până când au ajuns la Călugăreni, la Cetatea Albă , la Rovine.
S-au întors.
Există un zeu al istoriei.
A crestat hotarele pe Pământ cu unghiile victoriosilor.
A turnat în ele sângele jertfitilor eroi.
Nu le-au putut sterge saltimbancii istoriei
Cu otrava gândului lor.
Sunt hotare vii.
Se văd de acolo, din Cer.
Le cântă în fiecare dimineată:
„Noi suntem Apusul pentru voi!”