LIRICA HINDI
Istorie, poezie si metafore sufi
Amir Khusrau Dehlavi (1253-1325 AD), poet clasic de limba indo-persana , apropiat curtii Sultanatului din Delhi pe timpul domniei a peste 7 stapînitori, disputat de mai multe regiuni din N Indiei, Pakistan. Sînt populare sute de poeme – ghicitori, pe ton glumet, cîntece si piesele folclorice, legende despre viata/ scrierile lui. I se atribuie unele inventii (ex.: toba tabla ) . A fost printre primele personaje din India, din cîte se cunoaste, cu statura/ identitate multiculturala, pluralista (persano-indiana). A fost, se spune, discipol apropiat al maestrului sufi, pir Nizamuddin Auliya (Nizam al-Din Awliya, m. 1325). Khusrau a cîntat/ a fost aproape de cuceritorii musulmani, ceea ce, se stie, maestrii sufi nu au în obicei.
Azi musulmani, hindusi si oameni de alte religii convietuiesc în India, desi cu probleme uneori dificil de rezolvat. În ciuda aspectelor pozitive aduse de musulmani, nu se poate pretinde ca a fost o lupta de cucerire a Indiei fara varsare de sînge, fara lacrimi. Will Durant (1885-1981) scria: „cucerirea Indiei de catre mahomedani a fost probabil una din cele mai sîngeroase povesti ale istoriei” . Sînt destule exemplificari în izvoarele hinduse/ surse occidentale despre personaje istorice cîntate de Amir Khusrau: Jalaluddin Khalji a condus o expeditie la Ranthambhor, în 1291, distrugînd în multe temple hinduse, printre care cel din Chain; nepotul sau, Alauddin, care a urcat pe tron ucigîndu-l pe unchiul si socrul sau (fapt pe care Khusrau nu-l aminteste), a condus o expeditie la Vidisha, în 1292, si, dupa Abdul Qadir Badauni (n. 1541-42) (în istoria lumii musulmane, Muntakhab-ut-Tawarikh , terminata pe 23 Jamadi II, anul 1004 dupa Hegira, adica febr. 1596, probabil putin înainte de moarte): „a pradat peste tot, aducînd cu el multe statuete, idoli hindusi pe care a pus sa le aseze în fata oamenilor, la poarta Badaun”. În 1298 Allaudin a finantat o expeditie la Gujarat, condusa de generalii Ulugh si Nusrat, distrugînd multe asezaminte religioase hinduse, macelarind bastinasii în masa.
Atît misticii sufi, cît si sultanii din Delhi si, uneori, apropiatii lor, au fost în atentia poetului, a carei opera este si o bogata sursa de informatii asupra epocii sale.
Multi interpreti de qawwali/ cîntece încep spectacolul cu un doha (cuplet) sau ghicitoare (unele de tip dosukhna – ad. litt: din doua versuri ) a lui Khusrau. În 1920 un grup de studenti/ cercetatori de la Aligarth au adunat mai multe cuplete, cîntece, ghicitori etc. în hindi atribuite de traditia orala lui Khusrau în volumul Jawahar-e-Khusrovi . Azi unii considera aceasta carte divan -ul în hindi al lui Khusrau.
Poemele sînt dificil de tradus, trecerea de la persana (farsi) sau hindi ducînd adesea, pentru pastrarea sensului exact, în cel mai bun caz la abaterea de la forma initiala (doua versuri, pentru doha sau dosukhna , de exemplu). În plus, sînt vocabularul din mai multe limbi, cuvintele cu sensuri multiple, limbajului metaforic sufi. Din operele atribuite lui: Tuhfa-tus-Sighr/ Creatii din tinerete – primul divan; contine creatiile dintre 16-19 ani; Wastul-Hayat/ La cumpana/ mijlocul vietii : al doilea divan, aduna creatiile de la apogeul activitatii poetice; Ghurratul-Kamaal/ Începutul (tineretea) perfectiunii – opera compusa între 34-43 de ani, în prefata acestui volum fiind si o suma de informatii biografice; Baquia-Naquia / Miscelanea sau Odihna, compilata în jurul vîrstei de 64 de ani; Nihayatul-Kamaal/ Piscul/ Înaltimea minunilor – se spune ca ar fi fost compilata cu putin înainte de moarte; Qiran-us-Sa'dain/ Întîlnirea a doua stele promitatoare – primul lui masnavi istoric; reda o întîlnire a lui Bughra Khan cu fiul sau cel mare (protectorul poetului), sultanul Mu‘izz al-Din Kayqubad, cu care era în conflict. Într-o addenda Khusrau descrie cum si-a condus creatia între real si imaginar (adevar/ rasti si minciuna/ durugh ) – tema la care va reveni. Sînt descrise obiceiurile vremii, întîmplari istorice; în fiecare sectiune sînt inserate si ghazal-uri; Miftah-ul-Futuh/ Cheile catre victorii – lauda 4 victorii dintr-un an ale sultanului Jalaluddin Firuz Khalaji/ Jalal al-Din Firuz Khalji; Ishquia/ Mathnavi Duval Rani-Khizr Khan/ Povestea lui Duval Rani si Khizr Khan - compusa dupa modelul lui Layli si Majnun, este al treilea si, poate, cel mai cunoscut poem istoric, scris în stil masnavi (desi multe dintre faptele istorice sînt respectate, imaginatia, fictiunea are rol important), terminat probabil prin 1316. Tema: tragica iubire a printului Khizr Khan, fiul sultanului Allaudin Khalji, pentru frumoasa printesa hindusa Devaldi (numele dat de Khusrau- Deval Rani), fiica lui Raja Karan din Gujarat; Masnavi Noh Sepehr/ Nuh Siphir/ Mathnavi a celor 9 sfere – reflecta perceptia lui asupra Indiei, culturii zonei, contine informatii pretioase. Opera este împartita în 9 parti / sfere de lungimi inegale, fiecare în metru diferit, dar desavîrsite ca un ghazal. Dincolo de laudele aduse sultanului Mubarak Sah la nasterea fiului sau, Muhammad, elogiile faptelor sultanului, de la a treia sfera aproape totul se refera la cultura, valorile culturale indiene.
Tughlaqnamah / Cartea lui Tughlaq – ultimul masnavi; a fost scrisa spre sfîrsitul anului 1320. Povesteste uzurparea tronului patronului sau, Ala al-Din Khalji, luptele pentru apararea islamului/ tronului sultanatului duse de Ghiyas al-Din Tughlaq; Khamsa-e-Nizami Khamsa-e-Khusrau / Cinci povesti clasice: Hasht-Bahisht, Matlaul-Anwar, Sheerin wa Khusrau, Majnun wa Lyla si Aaina-e-Sikandari ; scrise între 1299-1302. Khamsah – cvintet. A scris întregul ciclu de khamsah imitîndu-l pe Nizami (m. 1209), (care, ca si Ferdoussi/ Firdawsi, m. 1019-1020, a creat modele, o traditie, atragînd prin aceasta nenumarati discipoli, epigoni, imitatori), pentru protectorul sau, sultanul Ala al-Din Khalji. În plus, a scris si alte cinci masnavi pe teme istorice – culturale indiene, dar si o cronica istorica în proza. Dupa Nizami multi poeti au încercat sa scrie kamsah , dar foarte putini au izbutit, dobîndind astfel faima; Ejaaz-e-Khusrovi/ Miracolele lui Khusrau – Khusrau si-a selectat o serie de texte în proza în care abordeaza diverse probleme, de la stiluri de scriere, topica, secretele guvernarii, cum sa cumperi un sclav potrivit/ bun etc.; Khazain-ul-Futooh/ Comorile victoriilor – proza; una dintre cele mai controversate lucrari ale sale prin tonul encomiastic fata de Alauddin Khalaji.
În afara de aceste opere se spune ca sute, altii zic chiar mii de ghazal-uri (scrise mai ales în farsi ) compuse de/ atribuite lui Khusrau se regasesc în tot felul de antologii, colectii alcatuite de-a lungul timpului. De asemenea, i se atribuie si alte carti, precum: Afzal-ul-Fawaid/ Spusele lui Nizamuddin Aulia si Khaliq-e-Bari (un glosar versificat de cuvinte persane si hindi) etc., dar asupra paternitatii acestora sînt destule discutii.
S-a spus ca Amir Khusrau a avut în literatura indiana (indo-persana) locul pe care l-a avut Nizami în cea persana, în opera sa, dincolo de forta creatiei, fiind surprinse, adesea pîna la detaliu, destule fapte istorice, amanunte care pot scapa unor carti de istorie .
Exista opinia ca în literatura persana de dupa valul mongol genurile ghazal si masnavi au fost mai apreciate/ cautate decît qasida . Se poate vorbi si despre un dublu aspect al operelor literare: mistic – istoric. Practica versificarii istoriei, care a continuat si dupa dinastiile Safavizilor sau Mogulilor (sahi musulmani, au condus India între 1526-1858), pîna catre zilele noastre a început, dupa unii specialisti, în timpurile regilor mongoli ca Ilkhanid, continuînd cu Timur, succesorii sai etc. Poate pentru ca o qasida era scrisa cu o ocazie (desi, dincolo de caracterul laudativ cuprindea si destule date istorice), pe cînd masnavi putea cuprinde o perioada mai mare, reda fapte legate de viata mai multor indivizi, în timp , poate si ajutata de prestigiul mare al unor autori precum Ferdoussi/ Firdawsi sau Nizami, genul masnavi a capatat o tot mai mare popularitate. De mentionat ca masnavi-ul didactic a fost perfectionat de maestri sufi si poeti precum Sana'i, ‘Attar sau Rumi , multi dintre ei lucrînd/ ajutînd si la perfectionarea ghazal-ului.
Se stie ca Sah-nîme/ Sahnamah a lui Ferdoussi avea un prestigiu urias în lumea persano-araba (mai ales, spun unii, în lumea persana), modelele de comportament social-politic, judecatile de valoare ale poetului lasînd un siaj important în societate, creînd modele, chiar multi conducatori dorind sa urmeze bunele povete .
Unii amintesc ca pentru ghazal-urile si celebrele sale masnavi Khusrau a avut ca modele pe Sa'di si, respectiv, Nizami (am amintit despre faptul ca, aidoma lui Nizami, si Khusrau a scris khamsah ), dar si dorinta lui de a-i depasi . De altfel, opera lui Khusrau a ajuns extrem de populara la curtile persane .
Este de înteles de ce se spune ca Amir Khusrau a facut pentru literatura/ cultura indo-persana ce a facut Nizami pentru cea persana, opera sa fiind pigmentata si de atitudini critice, chiar daca mai voalate, alaturi de laudele aduse protectorilor sai, de precepte morale, etice, religioase, estetice s.a.m.d. În ultima instanta, totusi Amir Khusrau a scris mai curînd poezie, decît istorie. Dar, mai important este faptul ca, desi a avut în minte opera marilor sale modele literare, a tinut sa fie nu doar un poet persan ci , mai ales sa unul indian .
Amir Khusrau DEHLAVI
Khusrau, mireasa îsi petrece ajunul nuntii
Treaza, alaturi de iubit, astfel încît
Trupul îi apartine ei, dar inima iubitului
*
Khusrau, ceea ce ai tu nevoie
E sa te concentrezi puternic, cum face un hindus
Care se arde si pe sine, oferindu-se zeului
*
Oh, Khusrau, rîul dragostei
Alearga în directii ciudate
Unul care sare în adîncurile lui
Si unul care se înneaca, se întîlnesc
*
zi si noapte vad un pat gol si plîng
chemîndu-mi iubirea ramîn mereu neodihnit
*
Cu frumoasa mea fata bine machiata, mergînd la iubitul meu
I-am vazut chipul si am uitat cu totul de frumusetea mea
*
Împodobita fecioara se odihneste pe ghirlande de flori
Pletele îi acopera fata
Lasa-ne, oh Khusrau, sa ne întoarcem acum
Întunecatul amurg deja cuprinde totul
– Ghicitori
Un scamator facea un truc,
a pus un papagal în cusca
Oh, ce vrajitorie ne arata,
Îl pune verde si îl scoate rosu!
( paan – frunza de sfecla)
O imagine înlauntru, o imagine înafara, o inima palpitînd la mijloc
Spune, Amir Khusrau, se misca inh dupa inch!
( qaynchi – foarfeca)
A gasit cîteva perle minunate, scînteietoare
mi le-a dat sa i le pastrez
dar, vai, nu le mai gasesc unde le-am pus
am cautat în fiecare coltisor, chiar si în bazar
ce e de facut, prietene?
Ce îi voi da, cînd iubita ma va întreba?
( olay – grindina)
Uneori vad o femeie
Doar se uita pe furis si dispare
Sînt amuzat
Cum poate apa sa contina un asemenea foc în ea?
( bijli – fulgerul)
(exemplu de metafore cu dublu înteles: în hindi: naat – femeie, în persana, araba - foc )
Acest tip e frumos ca un idol, oricine îl vede arata ca el
Nu cred ca ati înteles gicitoarea, dar n-am cum sa v-o deslusesc
În original:
Ek purukh hay sunder moorat, jo dekhay woh usi ki soorat;
Fikr paheli paayi na, boojhan laaga aayi na.
(aayina – oglinda)
( remarcam raspunsul în ultimele doua cuvinte, aayi na , din nou folosirea echivocului, dublullui înteles )
Toata îmbracata colorat, o mica timida; o ploaie în afara sezonului…
Iata ce ma nedumereste, ce o face sa plînga într-o zi fericita?
(dulhan – mireasa)
Cînd barbatul acesta intra în femeie
iese afara cu o fata patata, înnegrita
chiar si pieptul trebuie sa tolereze ofensa
dar, în final, cuvintele din inima capata chip
(qalam davat – tocul si calimara)
Dumnezeu a creat barbatul
Daruindu-l cu trup si suflet
Dar, vai, barbatul a comis o greseala
Trebuie sa paraseasca casa si sa devina strain
(Adam )
Se stie ca atît cele cu nume masculine, cît si feminine
stralucesc (sau ard) fara ploaie
se trag dintr-un om si merg într-un om
dar nimeni nu a fost capabil sa ghiceasca ce este
În original:
Nar naari kehlaati hai,
aur bin warsha jal jati hai;
Purkh say aaway purkh mein jaai,
na di kisi nay boojh bataai.
(nadi – rîul)
Ghicitoarea este plina de chei/ ponturi , jocuri de cuvinte gravitînd în jurul numeralelor, genurilor etc. ex: în rîndul doi, cuvîntul jal din expresia jal jaati hai ar putea însemna ardere dar si apa în hindi. O alta cheie: daca citesti primele cuvinte din ultimul rînd împreuna – ai raspunsul – nadi , rîul. În tot cazul, probabil poate fi citita în mai multe chei , dificil de redat în alta limba
Femeia îsi cara focul în cap,
asteptîndu-si fara speranta iubitul;
coprul ei se topeste, nu pare sa se mai controleze
plînge si plînge pîna se prabuseste.
(mombatti – lumînarea)
În tinerete era iubit de toti
crescînd, nu a mai fost de folos,
Khusrau v-a spus deja numele ei
(raspunsul este ascuns în al treilea vers)
(diya – petrolul lampant)
al treilea vers, în original: Khusrau keh diya uska naav (naam)
A decapitat multimi de oameni
Dar n-a ucis pe nimeni si n-a varsat nici un sînge
(nakhun – pila de unghii)
doua cuvinte din al doilea vers (în original: Naa maara naa khun kiya, alaturate, dau raspunsul:
– Exemple de dosukhna , care încep mereu cu de ce?
De ce este regele însetat? De ce este maimuta trista?
Nu are regele pahar sa bea?
Nu s-a rostogolit maimuta prin tarîna?
*
De ce s-a spart zidul? De ce s-a petrecut un jaf pe drum?
Nu au fost zidari pentru zid?
Nu este stapînire ca sa stîrpeasca jafurile?
- Keh Mukarni s (sau poeme de tip spune – neaga)
Keh (spune/ spusa); mukarni (neaga/ negare); ghicitoare conceputa adesea ca un joc/ dialog între doua tinere, una spunînd ceva anapoda despre cealalta sau despre iubitul ei, apoi întorcînd cu totul vorba.
Ea a adormit strînsa în brate de iubit.
Cu pieptul lipit de al lui, ea suspina expirînd,
A simtit ca dintii încep sa-i clantane.
Era iubitul cu ea? Nu, draga. Iarna!
*
L-am tinut la piept toata noaptea
Si i-am simtit multele minunatii din plin
În zori l-am înlaturat.
Vrei sa spui… iubitul? Nu draga, lantul!
*
L-am simtit venind dintr-o data si urcînd pe mine
Am transpirat cînd a terminat
Îngrozita, n-am putu striga.
Era iubitul? Nu, draga, era febra!
– Din cîntecele ( qawwali ) atribuite lui Khusrau :
Mi-ai tulburat planurile, fiinta, doar cu o privire
Facîndu-ma sa beau vinul magic al iubirii
M-ai ametit doar c-o privire
Linistea mea, delicata încheietura cu bratari verzi,
A fost zdruncinata de tine doar c-o privire
Îmi daruiesc viata tie, oh haina mea de culoare.
M-ai colorat în tine ca pe o haina, doar cu o privire
Îti dau tie întreaga mea viata o, Nijam
M-ai facut mireasa ta doar c-o privire.
*
Bucura-te, iubirea mea, bucura-te,
E primavara aici, bucura-te.
Schimba-ti lotiunile, cosmeticele,
Si împodobeste-ti parul tau lung.
Oh, înca te bucuri de somn, trezeste-te!
Chiar si destinul tau e desteptat.
E primavara aici, bucura-te.
Tu doamna snoaba, cu priviri arogante
Regele Amir e aici ca sa te vada;
Lasa-ti ochii sa-l întîlneasca
O, iubire mea, bucura-te
Aici e din nou primavara.
*
Drumul spre Bine este mult prea greu
Cum sa-mi umplu ceasca
Cînd am mers sa-mi iau apa
De emotie mi-am spart ceasca
Khusrau ti-a dat întreaga viata tie, Nijam.
Te rog sa ai grija de voalul meu
Drumul catre bine este mult prea greu.
*
Ma bucura aparitia ta, o Nijaam,
Ma sacrific tie
Dintre toate fetele, esarfa mea este cea mai murdara
Priveste, fetele rîd de mine
În primavara asta, te rog, coloreaza esarfa pentru mine,
Oh, Nijaam, apara-mi onoarea.
În numele lui Ganj-e Shakar ,
Apara-mi onoarea, o iubitule Nijaam
Qutab si Farid au venit în alaiul de nunta
Si Khusrau este iubitoarea mireasa, o Nijaam.
Vor fi conflicte cu soacra
Vor fi conflicte cu surorile tale
Dar pentru tine voii suporta, o Nijaam
*
Hei, tocmai am avut o întîlnire cu dragostea mea,
Nu conteaza ce vor spune fetele din vecini
Doar am avut o întîlnire cu iubirea mea.
Oh, chipului lui minunat, fermecator ca al unui odor,
Tocmai mi-am facut un loc în adîncul inimii lui
Eu, Khusrau, îi dau viata mea zalog lui Nizamuddin,
Tocmai l-am auzit numindu-ma discipolul sau favorit
Nu conteaza ce vor spune fetele din vecini
Doar am avut o întîlnire cu iubirea mea.
Prezentare si traduceri de Marius CHELARU
Tinea de ordinul musulman sufi Chishtiyah, care luase amploare în zona unde azi sînt India si Pakistan. Numele: de la Chisht, satul lui Abu Ishaq of Syria, fondatorul ordinului. A fost adus în India de Khwajah Mu'in-ad-Din Chisthi în secolul XII.
The Story of Civilization, vol. 1 – Our Oriental Heritage , p. 459, New York, Simon & Schuster, 1954.
Badaoni, Abdul Qadir Ibn-i-Muluk Shah, Muntakhab-ut-Tawarikh , ed. de Ahmad Ali, în limba persana, 3 vols., Calcutta, 1864-67; prima versiune engleza: în traducerea lui George S.A Ranking, aparuta la A.S.B., Calcutta, în 1898.
Bughra Khan – guvernator de Samana, Saman, apoi Lakhnauti (1281-1287), sultan (1287-1291). Dupa multe dispute/ neîntelegeri, legate si de felul de a fi al lui Bughra, acesta ajunge vasalul fiului sau mai mare, Kaikobad (Kaykobad), devenit sultan. S-a ajuns la confruntare armata; s-a terminat amiabil – întîlnirea în pace al celor doi a fost descrisa de Amir Khusrau. Lakhnauti – important oras al Bengalului în epoca antica si medievala. Dupa secolul XV nu mai este întîlnit în izvoare, unii considerînd ca, din cauza modificarilor malurilor Gangelui, a fost mutat; altii l-au identificat cu alte orase, precum Gaur. În secolul XIV s-a scris ca Lakhnauti ar fi avut un bazar lung de 2 mile.
Zabihullah Safa, Persian Literature in the Timurid and Turkmen Periods , în Cambridge History of Iran, ed. Peter Jackson si Laurence Lockhart, Cambridge University Press, 1983, vol. 6.
Michael Glünz, The Persian Qasida in Post-Mongol Iran , în Qasida Poetry in Islamic Asia and Africa , ed. Stefan Sperl and Christopher Shackle, Leiden : Brill, 1996, vol. 2, p. 191-195.
Despre genul masnavi : J.T.P. de Bruijn, Of Piety and Poetry: The Interaction of Religion and Literature in the Life and Works of Hakim Sana'i of Ghazna, Leiden: E.J. Brill, 1983; Julie S. Meisami, Medieval Persian Court Poetry, Princeton, 1987,
Despre Jalaluddin Rumi: Coranul launtric , în Convorbiri literare, martie 2003, despre Meditatii si parabole ( Masnavi-ê manavi ).
Despre Sadi: O „Perla a tainelor” din poezia persana , Convorbiri literare, noiembrie, 2004.
Mohammad Wahid Mirza, Life and Works of Amir Khusrau, Lahore , Punjab University Press, 1962.
S-a alcatuit si un catalog al copiilor dupa operele lui Khusrau: John Seyller's, Pearls of the Parrot of India : The Walters Art Museum , Khamsa of Amir Khusraw of Delhi , Baltimore , Walters Art Museum , 2001, p. 143-58.
În original: Khusrau raen suhaag ki, jaagi pi ke sung,/ Tun mero mun pi-u ko, dovu bhaye ek rung.
Probabil în sensul de a avea grija sa-o pastreze cinstea, onoarea – voalul care acopera fata la musulmani.
Maestrul ( pir ) lui Nizamuddin Aulia.
