POEZIE RUSĂ POSTMODERNĂ

 

Aleksei DENISOV
(n. 1968)

*     *     *
Toate astea muzică sunt,
când o auzi.
Mai sunt si tramvaiele,
pentru sinceritate.
Hazliul muncel de blide murdare.
Marea imensă, ceată peste mare.

Priveste cum viata în cânt se preface
(locul comun al iluziilor tale),
primul cuvânt rimează cu ultimul.
Ce importă de ce boală suferi?

*     *     *
O sută de tări exotice pe hartă, –
pentru ce, visător, să tot îmboldesti cu degetul?
Tu – precum timpul la mare în martie:
chiar de nu astepti, nu poti să te obisnuiesti.

Vara va reveni cu pestii în oras,
iulie va fi nespus de îndelung.
Eu îti voi scrie câteva cuvinte
în Boro-Boro. Probabil, în colonită.

*     *     *
astăzi eu am mesit
întru recunostintă pentru zei as fi dansat
însă cu burta plină greu e să dansezi o zeilor
mai bine voi sta asa întins pe spate
drept recunostintă pentru nemuritorii zei

*     *     *
de parcă as fi semănat cu aceasta
de parcă fi asteptat pe cineva
furnica din mine stie exact:
vara s-a terminat

poate că vrabia ciuguleste din scorus
păducel femei în rosu fulgarin
pe-alături de care trece
toamna înceată

sfârsit de cartier si de trimestru
sufletul duruse dar încetă s-o mai facă:
el nicicând n-o să rămânâ somer

*     *     *
de aici încolo oamenii vor începe a-mi scuipa în fată
câinii mă vor încolti de pulpa picioarelor
prietenul va căuta să mă vadă mai rar
poate că spuzeli eruptii pielea mi-or devasta
din motivul că voi deveni umbra
amintirilor despre zilele fericite
a căror vreme dusu-s-a de-ne-nturnat
si care tinuse pare-se cam la patru ani

*     *     *
potoleste-mi setea oferă-mi loc de mas
umezeste înfoaie patul mi-l asterne
tăinuieste-mă îngroapă-mă păzeste-mă
spre somn mă înclină
abia după aia întreabă-mă
de ce mi-a fost atât de frică
golasului pustnicului însinguratului
înaintea ochiului tău

 

Traduceri de Leo BUTNARU