FOAME

teamã
cînd sunt
trebuie
sã mãnînc

foamea
nu mã lasã
deloc
sã aleg

cînd sunt
teamã
mãnînc
oameni

poetul
nu mã lasã
deloc
sã aleg

cînd mãnînc
oameni
simt
cãldurã

pe mine
nu mã lasã
s-aleg
nici o teamã
 

RATACIT PRIN CAFENELE DIN CAUZA ARSITEI

oameni pe fugã cãutarea
provinciei umbra copacilor
umbra turnului de bisericã
cãrãmida sunînd mai subtire fosnind
culoare si zgomot la început de searã
prin acoperisuri galben-verzui
lîngã monumentul din Kaiserplatz ciugulesc
porumbeii împrãstiati peste tot oamenii
oamenii vesnic frumosi ai orasului

afise pentru alegeri mesagerii viitorului
 va fi din nou avînt
 va fi conjuncturã
 va fi din nou toamnã
schimb culoarea schimb
perspectiva înfãtisarea eu
sunt un copac fac
umbrã sunt o umbrelã
apãr de soare sunt
banca masa ia loc

oamenii sunt ca aerul de rãcorosi
adiind ca un vînt prin mine
miscîndu-mã din loc
trebuie sã mã ridic sã merg mai departe
o sã mã întorc
n-o sã mã întorc
clopote cirpesc tãcerea
o fac sã se sature.