Elvis DOBRESCU

Orasul

Am văzut o mahala infinită unde
se împlineste o nemurire lacomă de apusuri.
Jorge Luis Borges
Soarele tatua trupul garsonierei
Si cobora ca un păianjen,
Tremurând firele vietii noastre
Si paharele ciobite-n care sângele
Strugurelui se coagulase.
Orasul îsi tăiase venele...
Iar noi îl priveam agonizând
Poetii orasului îsi beau
noptile albe fecunde si înviforate,
Fulgerând prin ferestre acoperite de cărti
Trupuri de femei învelite în olandă subtire
Tânjind după brate de profeti .
O monotonie diabolică sugruma orasul,
În ochii nostri goneau herghelii de cai,
în palton negru,
prin luncile sufletului săltau heruvimii
Si femei învelite în rosii rochii de mireasă.


Memento

Exilati pe malurile noptii reci si sălbatice,
Ne-am făcut chip cioplit din cutia magică,
Perfuzia modernă cu sunete si culori,
Privim ploaia, ninsoarea, amurgul,
Prin ochiul scheletului metalic din balcon,
Ascultăm obsesiv Dassin ori Depeche Mode,
Vivisectionăm broasca destinului,
Plouă năvalnic, se ceartă hiadele-n cer,
It rains cats and dogs,
Cenusiul putred terfeleste orasul,
Nu mai avem nici vicii, nici virtuti,
Nici plajă de meditatii,
Vieti la ralanti,
Dimineti ursuze, aguride,
Nopti plesuve, întinderi fără repere,
Prieteni marmură arsă,
Prieteni bulgăre de stea,
Mai rău e că nu mai cred în minuni,
Mai rău e că mâine-i aceeasi zi,
Timpul rătăceste-n cochilii de melc,
Coltii lui slutesc gâtul tău frumos,
Indiferente-mi sunt branhiile purpurii ale mortii...

 
Halucinant 

Cuvintele fierbeau în capul nostru
ca broastele testoase la dezosat
în căldarea mesterului ce le prefăcea
în scrumiere,
Cafeaua orbise focul,
revărsându-se, ca lava vulcanului,
pe aragazul emailat,
Ascetii soimi ghiceau,
În cristalul apei,
Spinările pestilor,
Pulsul verii crăpase pielea asfaltului,
Marea părea un imens jeleu sărat,
Alchimia modernă prefăcea femeile-n fecioare,
Noaptea portocalie încercăna chipurile.
Doar lecturile mai înnobilau ca o hlamidă...
Si mă obseda mecanica angelică a bratelor tale,
Si metafizica livezii bunicului,
Si ridurile oglinzilor strâmbe ce ne priveau îmbrătisati. 
Si mă obseda mecanica angelică a bratelor tale.

Home