Dan DOBRE

 

 

Invitatie
dospită de-o viată,
vino duminecă pe la mine,
să dezvelim de pe retine
enigme din pre-fată!

pe-a lucrurilor eterică undă,
răsfrînge-mi făptura ta rubicondă
si fiece onirică secundă,
naste-mi-o Giocondă!

Rezervatie naturală
sînt fragil
ca o Venetie-n degradare
nu de ape,
ci de inundatii cu sărbătoare!

 

tablou cu ea
în penumbră somnul ei străbătut
de un fin tremur,
era o mare unduită, de un rupt
cutremur
în alge de vise fumurii
sub coastele mele naufragiată,
rămăsese de orizontul unei copilării,
doar cu pînzele
ancorată!

Sacristie

nici clipe dulci,
nici patimi nu se-arată,
nu se mai întîmplă un gînd,
tăcerea e suprasaturată
de nici un copil alergînd.

pe moastele zilelor mele,
plîng catedralele cu îngeri
si stele,
de pe boltile lor interne,
implanturi de sterne.

ea
cînd
mă credeam puternic, calm, stăpîn,
un brav imun,

m-a izbit deodată
briza ta,
devastator simun!