Gheorghe DOBRE
S-a născut la 1 iulie 1955, în comuna Ion Roată, Ialomita. Absolvent al Scolii postliceale de chimie alimentară, Brasov, 1976, student al Facultătii de istorie, Universitatea „Spiru Haret”. A fost bibliotecar, jurnalist, actualmente este functionar public în Consiliul Judetean Ialomita, relatii mass-media. A debutat în „Steagul rosu”, Bucuresti, 1972. Poet, prozator, critic, eseist, editor, a publicat grupaje de versuri, cronici literare, eseuri în revistele „Provincia”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Ateneu”, „Catavencu”, „Orfeu”, „Sinteze”, „Ialomita cultural-artistică”, „Sud”, „Biserica de lemn”, „Helis”. Membru fondator al cenaclului „Dor fără satiu” Urziceni (1977), a fost în colectivul de conducere al revistei „Provincia” (1990). A fost secretar general de redactie/ redactor la publicatiile locale „Jurnalul de Ialomita”, „Tribuna”, „Concret”, „Gazeta de Sud-Est”, „Stirea”, „Ialomita”. Presedinte al Asociatiei Culturale HELIS Slobozia, redactor sef al revistei si editurii HELIS (începând din 2003).
Cărti publicate: Cântece si semne, volum colectiv, 1982; Hiperouranios topos, poeme, 1998; despre singurătate ca esentă a materiei, poeme, 1999; Dragon cu lotusi în gură, poeme, 2000; Ghilotina realitătii, poeme, 2001; Ion Albesteanu – un mare artist, în colaborare cu Cristian Obrejan, 1999; Exercitii de libertate, antologie de versuri, 2005; Devoratorii de iluzii, poeme, 2007; Festivalul Amara-40 de ani, în colaborare cu Nicolae Tache, 2007. Autor al albumului Judetul Ialomita – România, text româno-englez, 2002. Creatia sa este analizată în volumul Exercitii de dragoste cu zeii lui Gheorghe Dobre de Aurel Anghel, Editura Omega, Buzău, 2007.
„Sinele este sursa tuturor necazurilor din lume”
Buddha
calea trezirii
#
să ai asa un vis
trosnind de împliniri
ca si cum s-ar aduna
toate bunătătile lumii
si te-ar ciuguli
din toate părtile
si tu să nu stii cum să le faci
fată, pentru că habar n-ai că dormi
că visezi
că cineva se joacă rânjind
cu tine
si mori
fericit
în somn
#
e aiurea ideea
să mori în somn
strivit de bunătăti
asa că e mai bine să te trezesti
să zici
ce de lucruri inutile
ca Socrate
în piată
să-ti iei destinul de urechi
să-l bagi în buzunar
ca pe-un breloc
si să pui mâna să trăiesti
pentru că nu ai
altă solutie.
#
păi, cum să nu
cum să nu te simti viu
când te tai
ca prostul
cu cutitul
în bucătărie
cum să nu te simti
extraordinar de viu
când reusesti să treci strada
fără să pătesti nimic
si
ajuns pe partea cealaltă
să nimeresti într-o altă dimensiune
din care poti să privesti înapoi
si să vezi
extraordinar de clar
cât de singur esti
si cât de ireal
#
nu-i asa că e mai bine
să fii treaz
să simti că te doare spatele
să răcesti
să n-ai bani
să citesti ziare
să-ti asculti sefii
să le dai dreptate
să-i înjuri în gând
să faci
într-un cuvânt
tot ce trebuie făcut
pe lumea asta
pentru că e aiurea
e aproape obscen
să mori în somn
fericit, adică
strivit de bunătăti
#
lovesti în marginile zilei
ca si cum ai încerca un pepene
verde
suspicios, mirat, iritat
că nu stii pe ce dai banii
că habar n-ai ce-i dincolo
de coajă
#
să-ti cari pluta-n spinare
chiar si când nu mai ai nevoie
de ea
să ai spatele plin
de obiecte care te-au ajutat
si nu mai poti scăpa de ele
pentru că nu vrei
sau pentru că nu te mai poti ridica
de sub muntele de lucruri inutile
hotărâte să te mai nasti
o dată
#
beznă
motorul iluziilor de tot felul
bălăceală mult plăcută sufletului tău
dus înainte de o segmentare
subtilă a clipei
ca pasii albinei pe o floare
rătăcită
noaptea
de tot ce tine-n el
ca o piele
care-ti dă impresia
că existi
#
ceasul din moleculele tale
gândindu-ti gândul
că poate se rupe cu tine
firul traditiei
si scapi
#
pentru că nu există
si nu stii drumul către el
n-ai să poti contribui
niciodată
la gloria lumii
nici chiar atunci
când îti tragi
pătura peste ochi
#
asa că nu-ti rămâne
decât să te trezesti
într-o dimineată geroasă,
să dai vina pe cafeaua prea tare
si să constati
cât de singur esti
#
apoi să pleci
gândind
că vei găsi
totusi
ceva
pe cineva
care să-ti confirme
că existi
