Florin DOCHIA
Artele suferintei
DINCOLO de pînza subtire
Se ascunde animalul plăpînd
Numit Alfomega
Hrănit cu lucruri absente
Cu sentimente
Pe care nu le voi trăi niciodată
Cu idei diamantine
Cu iubirile pentru tine
Pe care nu ti le stiu mărturisi.
Îl zăresc de pe gheata subtire a permanentelor
Unde mă tine captiv
Cătusa momentului.
Uneori, trag cortina si dincolo de ea
E o altă cortină
Si asa mai departe…
Dar stiu că în spatele pînzei subtiri
Se ascunde
Plăpîndul Alfomega
Cel căutat de vînătorii absolutului.
CÎND PLEACĂ sarpele
Rămîne criza de încredere
Oglinzile de marmură neagră
Închipuind labirinturi
Din care se retrage încet
Carnea crinului / lavă
Întorcîndu-se cuminte
În vulcanul de cretă
Si asteptarea unei noi eruptii
Firul Ariadnei strecurat
Prin urechile acului
O fantă de lumină
Vestea întrupării nu
Va să mai vină
La tainica cină a statuilor.
(Una dintre voi va trăda
va învia
se va înălta!)
